Breaking News

Publicatie administrata editorial de Cristi Giambasu

Astazi este Sarbatoarea Bobotezei care marcheaza, impreuna cu ziua Sfantului Ion de maine, sfarsitul Sarbatorilor de Iarna! Vezi ce traditii si obiceiuri sunt in aceasta mare zi!

Boboteaza (Botezul Domnului) este sărbătorită pe 6 ianuarie şi, împreună cu ziua Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit pe 7 ianuarie, marchează finalul perioadei de 12 zile a sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului. Ziua de 6 ianuarie reprezintă o sărbătoare importantă atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.

Catolicii sărbătoresc la 6 ianuarie Epifania, simbolizând anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care i-au adus daruri, aur, smirnă şi tămâie, iar ortodocşii celebrează botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Numită teologic şi Epifania, Teofania sau Arătarea Domnului, sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

De Bobotează şi de Sfântul Ioan, în funcţie de fiecare zonă a ţării, se colindă, se fac farmece, se prezice viitorul în noul an, fetele pun busuioc sub pernă ca sa îşi viseze ursitul, iar bărbaţii se întrec înot pentru a scoate crucea aruncată de preot în apă.

Duminică, 6 ianuarie, sunt aşteptaţi mii de credincioşi în biserici ca să ia agheasmă. Este apa pe care o sfinţesc preoţii şi pe care oamenii religioși o beau ca să fie protejaţi de rele.

Obiceiuri si traditii

Potrivit tradiţiei populare, în noaptea de Bobotează, fetele tinere îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase, pun o rămurică de busuioc sub pernă şi îşi visează ursitul. De asemenea, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii înainte de ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Un alt obicei mai este întrecerea bărbaţilor înot după cruce. Preotul aruncă o cruce în apă şi mai mulţi bărbaţi se aruncă pentru a o aduce înapoi. Primul care ajunge la cruce primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot restul anului. În trecut, bărbatul care aducea crucea la mal primea daruri de la domnitorul ţării.

În unele sate, în trecut, femeile se adunau în grupuri mari, la una dintre ele acasă, şi aduceau mâncare şi băutură, cântau şi dansau. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care le apăreau în cale, îi duceau la râu şi îi ameninţau cu aruncatul în apă. Obiceiul se numea „Iordănitul femeilor”.  În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de “burechiuşe” sau “urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. “Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă “Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

Articole asemanatoare

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of