Autor: Tudor ARTENIE
AUR crește în sondaje, se miră, îngroziți, progresiștii. USR scade, unde sunt tinerii frumoși și liberi, se miră aceiași progresiști. AUR este un partid care amintește de legionari, spun adversarii lor de aici sau de aiurea. USR era un partid de viitor, ce se întâmplă, se vaită susținătorii lor.
Cifrele arată clar cum AUR câștigă teren, iar USR – pierde.
Dar nu e nimic ciudat în această evoluție. Și unii, și ceilalți completează marginile unei cratițe în care PNL și PSD fac ciorba politică a românilor. Și AUR, și USR sunt doar două nefericite toarte ale cratiței. Implicarea lor în bucătăria politicii reale este zero. Iar rezultatele îi plasează în afara oricărui exercițiu de guvernare. Și vă spun imediat de ce.
Politica reală cere să livrezi conținut, nu formă.
USR a crescut pe un val de nemulțumire a românilor față de formula „clasică” a partidelor bătrâne: a furat, dar a și făcut. A venit cu sloganul „fără penali în funcții publice” și a venit cu tineri școliți. Discursul despre absolut al progresiștilor s-a transformat într-o bâlbâială atunci când au ajuns la guvernare. Sub discurs, liderii USR nu au avut substanță, ci orgolii. Orgoliul că sunt cei mai buni a avut un efect nefast chiar asupra lor: fiind atât de buni, i-au disprețuit pe ceilalți, care nu erau ca ei.
Aroganța nu aduce voturi. Dimpotrivă.
Ajunși la guvernare, s-au proptit în câțiva lideri, aceiași, arătând că politica lor de cadre (resurse umane, ca să fiu în trend) nu are nicio legătură cu modernitatea sau competența. Lucrul acesta ar fi putut fi atenuat dacă USR ar fi avut un lider puternic, carismatic. N-a fost să fie, iar după figura ștearsă a lui Dan Barna s-a instalat în fruntea partidului persoana monotonă și plicticoasă a lui Dacian Cioloș. Poate că sunt politicieni buni, serioși și muncitori. Dar ceea ce s-a văzut nu are nicio legătură cu leadershipul. Iar aroganța reacției împotriva lui Florin Cîțu, premier și președintele principalului partid al coaliției de atunci, i-a costat mai mult decât au crezut.
AUR lucrează pe dos, îi ia în brațe pe cei disprețuiți de USR.
„Babele știrbe și pupătoare de moaște” au fost tratate cu mult dispreț de progresiști. Iar AUR a știu să pună umărul la bătaie ca să aibă românii suport pentru plâns. Ceea ce au făcut și fac politicienii de la AUR ar fi trebuit să facă toți politicienii români: să stea de vorbă cu oamenii. PSD stă de vorbă cu propriul electorat, PNL – de asemenea. Dar susținătorii celor două partide au și așteptări concrete, de viață mai bună. Așa că masa critică de fani ai celor două partide se tot subțiază. AUR a compensat și aici, a pus la dispoziție batiste și conturi bune de Facebook.
AUR crește pentru că ceilalți nu pun mare lucru pe masă.
Din același motiv, AUR va scădea. Pornită prea devreme, campania de imagine a lui George Simion vă scădea în intensitate atunci când partidul pe care îl trage după el va trebui să facă lucruri concrete. Discursul suveranist, puternic în contextul în care statul român face figurație la Bruxelles, nu acoperă nevoia de legi, reforme sau bunăstare. Grupat în jurul lui Simion, partidul duce lipsă de lideri locali, iar cei care s-au înfipt în jurul lui Simion, cu excepțiile numite Claudiu Târziu și Sorin Lavric, sunt slabi. În altă ordine de idei, aducerea acasă a Basarabiei e frumoasă ca discurs, dar are nevoie de planuri concrete, iar reinventarea conflictului româno-maghiar e realmente o prostie.
PSD și PNL – o singură cratiță e!
Evoluțiile (și involuțiile) celor două partide-toartă nu fac decât să întărească guvernarea PSD-PNL și să îi asigure acesteia victoria și din 2024 încolo. Iar președinte va fi reprezentantul unuia dintre aceste două partide, cel care se va califica în turul al doilea.
Și AUR, și USR, ca să conteze în ecuația unei viitoare guvernări, sunt în situația de a se reorganiza ca partide. De a propune politici publice coerente, de a găsi soluții pentru a crește bunăstarea oamenilor. Și de a renunța la „captivitatea întru imagine” în favoarea unei funcționări moderne. Deocamdată, în cratița cu ciorbă sunt PNL, PSD și UDMR, iar lingura de mestecat e în mâna lui Klaus Iohannis. În 2024, dacă lucrurile merg tot așa, doar purtătorul de lingură va fi altul.