„Bula” din mediul online și obsesia propriei imagini

Online

Autor: Tudor Artenie

Am mai scris despre obsesia politicienilor pentru propria imagine. Aceasta se vede cel mai bine se vede în mediul online. Și se vede perfect atunci când paginile de Facebook ale politicienilor noștri se umplu de urări. De Paște, de Crăciun, de Anul Nou, de Sf. Gheorghe, de Ziua Europei șamd. Politicienii nu ratează aceste „ocazii”, iar internetul devine spațiul unei competiții de cuvinte goale.

Mesajele omagiale online nu spun nimic.

Dar nu numai acestea. O analiză a mesajelor plantate de politicieni în mediul online, cu precădere pe Facebook, arată că acestea conțin foarte puține informații utile pentru alegători. Jurnaliștii urmăresc aceste pagini pentru că informațiile pot deveni știri. Cel mai adesea însă postările exprimă atitudini politice ostile la adresa „celorlalți”, declarații „principiale” despre propriul partid sau liderii politici și, mai ales, referiri la propria persoană.

Numărul de „like”-uri e o capcană.

Aici se cuvine să fac o precizare: mediul online contează mai mult decât își imaginează cei care nu au încredere în online, dar mai puțin decât și-ar dori politicienii. Oamenii urmăresc online activitatea aleșilor lor. Există un interes justificat pentru acest lucru pentru că în mediul online politicianul este foarte aproape de public. La un click distanță, cum se spune. Acțiunile unui primar sau ale unui deputat sau senator sunt comunicate, iar oamenii află ce a făcut (!) acesta. Ce a spus sau ce opinie are despre ceva ce ne privește pe toți cei pe care activitatea politicianului îi afectează într-un fel sau altul. Dar nu dau „like” și nici nu distribuie postarea acestuia din simplul motiv că declarațiile sau, mai rar, faptele unui om politic fac parte din fișa postului acestuia.

Cine dă „like”?

La pagina de Facebook, dau „like” mai ales colegii de partid. Membrii și simpatizanții partidului. Jurnaliștii. Prietenii și cunoștințele. Cei care au votat sau vor vota partidul și candidații săi. Inamicii politici care dobândesc astfel muniție pentru atac. Cetățenii interesați de exercițiul politic (nu atât de mulți cât sunt dispuși politicienii să creadă). Toți aceștia, adunați, reprezintă doar o mică parte din cetățenii unui oraș, ai unui județ sau ai țării (în funcție de nivelul de reprezentare al candidatului sau alesului). Liderii partidelor au un „vad” mai mare.

„Like”-urile la postări sunt și mai puține.

Postările sunt interesante pentru și mai puțini oameni. Dacă un „like” la pagină este echivalentul unui abonament la postări, numărul de interacțiuni cu postările este infinit mai mic. Cine interacționează cu postările? Cercul acestora este foarte restrâns și este format cu precădere din susținători politici, colegi de partid sau membri de partid cu rang inferior care vor să fie văzuți (bine!) de șefii lor.

În mediul online, toate acestea alcătuiesc așa numita „bulă” a fiecăruia dintre noi. Un spațiu al întâlnirii online cu aceiași oameni.

Cum spuneam, mediul online apropie aleșii de alegători. Prezența online crește notorietatea candidaților și poate mări simpatia publicului față de aceștia dacă sunt onești. Dacă sunt dispuși să dialogheze. Relația directă și în timp real dinamizează comunicarea. Dar pentru asta e nevoie ca politicienii să acționeze. Să muncească. Să „pună pe masă” idei, proiecte, inițiative. Politicianul trebuie să facă performanță. Și să răspundă pentru deciziile pe care le-a luat sau nu le-a luat. În România postdecembristă, nimeni nu e responsabil pentru nimic. O urare de principiu doar pentru că e Anul Nou nu are nicio valoare. Dimpotrivă!

Statistic, în România sunt mai mult de 10 milioane de conturi de Facebook. Aproape 1300 de politicieni au pagini de Facebook. Cel mai mare număr de „like”-uri pentru o pagină politică are Klaus Iohannis – aproape 1,9 milioane. Președintele a obținut la alegerile prezidențiale de anul trecut, în cel de-al doilea tur de scrutin, peste 6,5 milioane de voturi.

Articole asemanatoare