Publicatie administrata editorial de Cristi Giambasu

Cum a ajuns Opozitia de la Corneliu Coposu la Domnu’ Goe!

Cum a ajuns Opozitia de la Corneliu Coposu la Domnu’ Goe!

 

Romania este acaparata, in acest moment, de razboiul infinit impotriva lui Dragnea si a PSD. Cine se lupta cu acesti doi “balauri”? In mod normal ar trebui sa se lupte Opozitia, adica PNL, PMP, USR si alte partide si partidulete aparute si reaparute in ultimul timp.  Raspunsul nu este acesta.

Cu Dragnea si PSD se lupta “strada” din marile orase ale Romaniei. Si asta pentru ca Opozitia in Romania este sublima, dar practic, lipseste cu desavarsire in mintea electoratului.

Cum am mai scris, Opozitia este in acest moment la cel mai de jos nivel de dupa 1989. Si acest lucru nu s-a datorat PSD, ALDE sau UDMR. S-a ajuns aici din cauza automultumirii si a desconsiderarii contracandidatilor si chiar a electoratului de catre Opozitie. Iar modul cum in care s-au luat deciziile de catre conducerile “opozantilor” arata mai degraba o sfidare fara margini la adresa votantilor. Fara sa exageram, ce s-a intamplat in ultimii ani a fost un fel de jignire a inteligentei electoratului de dreapta si nu numai. Si ne referim aici, in primul rand, la PNL, care reprezinta practic doua partide intr-unul singur, tinand cont si de absorbtia PDL-ului.

In primul rand, figurile publice, mai ales cele din conducere, pe care le-a propus PNL, sunt demne de caricaturizarea lui Caragiale.

Incepem cu Ludovic Orban. Cu o figura de artist perpetuu, Orban a reusit sa iasa in evidenta mai mult prin cancan-uri si scandaluri. El este cel care l-a prezentat pe Iohannis candidat la presedintie intr-o maniera de care au ras si proprii membrii de partid. El este cel care si-a jignit grav o colega pe care a acuzat-o ca a ajuns in fruntea partidului prin favoruri sexuale. El este cel care a fost implicat intr-un accident rutier pe care l-a declarat cu 29 de ore mai tarziu si in care si acum planeaza mari semne de intrebare privind alcoolemia si lovirea unei persoane. El este cel care vrea sa se faca simpatic cantand la chitara ca un adolescent intarziat. Nu in ultimul rand, el este cel care pare, mai mereu, un politician distrat, ca sa nu ii spunem altfel, departe de orice nuanta de seriozitate, implicare si rigoare.

Continuam cu Cristian Busoi, acest Domnu’ Goe al politicii romanesti. Acest Domn Goe care si-a lansat candidatura la Primaria Capitalei cu un mare banner in spate cu victimele de la Colectiv. Acest Domn Goe care si-a chemat mamica intr-un studiou de televiziune sa depuna marturie cat de bine invata in scoala generala si ce bun ar fi de candidat la Primarie. Acest Domn Goe care are atata priza la electorat cat un fluture la un bec aprins.

Putem continua cu Alina Gorghiu careia i s-a dat, de catre Klaus Iohannis, PNL-ul pe mana si a intrat cu el in gard, pierzand lamentabil alegerile din 2016 dupa fel si fel de decizii aiuritoare.

Raluca Turcan este cea la care s-a referit Ludovic Orban prin acele declaratii scandaloase.

Sefa tineretului liberal, Mara Mares, nu a avut ceva mai bun de facut decat sa jigneasca “decreteii”, generatia care a tras Romania dupa ea in ultimii 28 de ani. Mara este tot acolo, in fruntea tinerilor liberali, datorita tatalui sau, un important om de afaceri din Brasov.

Si cu cat am cobori mai mult pe nivelurile ierarhice de la PNL, cu atat am gasi nume fara nicio priza la electorat. Doar o gasca numeroasa care s-a afirmat datorita PCR. Nu va ganditi la Patidul Comunist Roman, ci la Pile Cunostinte si Relatii.

PDL a facut atatea gafe in guvernarea sa incat acum, cand este jumatate din PNL, are majoritatea liderilor pe potecile de la DNA.

USR pare cel mai agresiv partid de opozitie. Agresivitate, dar nimic constructiv. Aceasta agresivitatea pe care a abordat-o prinde la un procent destul de mic din electoratul de dreapta. Fluieraturile, scandarile, live-urile pe Facebook ale lui Cosette Chichirau si tot scandalul din Parlament la adresa PSD sunt foarte bune ca exercitii de marketing, dar nu sunt gesturi care sa convinga pe termen lung.

Ar mai fi partidul lui Dacian Ciolos. Cresterea din ultimele sondaje promite mult. Dar si aici este un “dar”. Iar “dar”-ul vine chiar de la Dacian Ciolos care pana acum a reprezentat mai degraba un politician fricos, departe de curajul unui lider care trebuie sa se bata cu cel mai malefic partid socialist din Europa.

Modul cum a participat la alegerile din 2016 cand a acceptat nominalizarea PNL la postul de prim-ministru, dar fara sa participe la campania liberalilor, precizand ca nu se implica decat doar ca sa promoveze platforma #Romania100, arata clar o anumita teama. Iar lipsa sa de reactie la ultimele evenimente se incadreaza in acelasi registru al fricii politice.

Ne oprim aici cu lista figurilor triste propuse de Opozitie electoratului. Sunt figurile care au tinut departe de vot electoratul de dreapta pana acum, figuri promovate si, ce este cel mai grav, mentinute indiferent de esecuri doar pe baza unui sistem politic dominat de pile si relatii, sistem aflat la apogeu.

Din aceasta cauza nu iese la vot Romania de dreapta, nu din lene sau din prea mult bine. Ci pentru ca nu are practic liderii cheie care sa o convinga ca trebuie sa voteze. Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Radu Campeanu, Emil Constantinescu sau Crin Antonescu sunt demult istorie. Acum Opozitia defileaza cu Orban, Busoi, Gorghiu si Turcan.

Romania a demonstrat ca, atunci cand intreg electoratul voteaza masiv, este o tara de dreapta. Alegerile prezidentiale, unde se inregistreaza cea mai mare prezenta la vot, au dat castig in ultimii 28 de ani, cu exceptia mandatelor lui Ion Iliescu, candidatilor de dreapta. Ca acest succes sa aiba loc si la alegerile parlamentare sau locale este nevoie de lideri carismatici si credibili.

Cu Ludovic, Domnu Goe,  Alina, Cossette si alte personaje expirate, Opozitia nu are insa nicio sansa. Sau are sansa de a-l bate pe Caragiale in caricaturizarea pe care si-o face singura.

 

 

 

Articole asemanatoare

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of