…doar cu 43 de copii mai puțin. Deci – 348. O medie de un copil pe zi în 2 ani. Cei mai mulți au fost abandonați în maternități. Ne apropiem cu repeziciune de regnul animal. La noi e mai complex. Ritual de împerechere, coit, fătare, abandon. Da, fătare, ați citit bine. Nașterea e la oameni.

Cum ne definim?

Proști, nespălați, analfabeți. Figuranți. Da, figuranți cât cuprinde. Crescuți în cultul manelelor și al prafului de pe tobă. Plagiatori și hoți. Șmecheri. A fi „șmecher” e o condiție a superiorității. Avem boxe ca să dăm muzica tare. Să se audă că avem boxe. Murim de invidie dacă vecinul de uliță mizerabilă are boxe mai mari…

Avem o clasă politică de o neghiobie supremă. Nimeni nu răspunde pentru ceea ce face. Și aici contează doar să fii șmecher. Că de oameni, îi doare fix în cur!… Avem intelectuali slinoși, care îi pupă în curul unde-i doare pe politicienii aflați în vârf. După ce cad, se dezic puțin, dar numai cu jumătate de gură. Dacă se întoarce căzutul?

Abandonăm copii, dar ne plac parașutele.

Iubim educația așa cum iubește Iohannis poporul. Iar educația e proastă, proastă rău. Trăim de azi pe mâine, așa că lăsăm copii proaspăt fătați în maternități, poate îi face cineva oameni… Cine?

Ar trebui băgați la pușcărie cei care fac copii și îi abandonează. Dar la pușcărie ar fi mulțumiți. Au adăpost și mâncare gratis. Pușcăria e un grajd solid și sigur…

O să spuneți că în spatele fiecărui abandon e o dramă.

Așa e! Dar drama asta e o consecință a prostiei, nesăbuirii, lipsei de orice fel de etică sau responsabilitate. Vorbim mult, greșit, nu facem nimic, dar ne dăm rotunzi.

Da, în spatele fiecărui copil abandonat e o dramă. Dar suma abandonurilor este drama unei națiuni care nu-și găsește locul în lumea civilizată. Suntem proștii Europei! Ne batem în cuie tricolorul în piept crezând că strălucim în mizerie. Știți de ce ne punem copiii pe Facebook, deși ei nu știu ce înseamnă expunerea asta? De ce facem declarații de amor tot pe Facebook? Ca să se vadă!…

Sigur, nu toți sunt la fel.

Sunt și oameni normali, buni și civilizați în țara asta. Poate că am fost prea dur. Poate că trebuia să explic științific faptul că un popor în derivă devine campion la abandonul de copii. Că după bezna comunistă nu am reușit să deschidem ochii. Dar dacă îl recitiți pe Caragiale – ăia care mai citiți! – veți descoperi asemănării uimitoare între lumea românească de atunci și cea de acum. Sau pe Eminescu…

Nu, Caragiale sau Eminescu nu au popularitatea cântăreților de rahat… Așa că, abandonându-ne copiii în maternitate, nu facem decât să consfințim faptul că e cazul să renunțăm la a mai fi o națiune. Sau un popor. Abandonându-ne copiii suntem destinați nimicului…

Pas cu pas, ne ducem naibii pentru că suntem o turmă de proști, nespălați și analfabeți păstoriți de niște ticăloși la fel de infecți ca noi!