sâmbătă, noiembrie 27, 2021
5.6 C
Craiova

Despre certificatul „verde” și libertatea ca o afacere

Autor: Tudor ARTENIE

Parlamentul European a votat pentru un nou document de „identitate” a cetățenilor europeni: certificatul UE COVID-19. În acest caz, nu este vorba despre identitate în sensul cunoscut al cuvântului, ci despre identitatea din perspectiva statutului de vaccinat sau nu împotriva COVID-19. Au fost 540 de voturi pentru, 119 împotrivă și 31 de abțineri.

„Certificatul nu este obligatoriu pentru a călători în alte state membre, nu ține loc de pașaport, prin urmare nu este o condiție pentru exercitarea dreptului la liberă circulație. Am spus-o și o s-o mai spun: libera circulație pe teritoriul UE este esențială pentru a reveni cât mai curând la viața în care putem plănui din nou călătorii de muncă sau de plăcere, în care ne putem revedea rudele și prietenii de departe. Pandemia a venit fără o dată de expirare, iar asta ne forțează zi de zi să ne adaptăm eficient, cu rapiditate”, explică europarlamentarul Dragoș Pîslaru.

Certificatul ridică acut problema libertății de circulație.

Oricât ar încerca oficialii români și europeni să explice că acest document nu lezează un  drept fundamental, lucrurile sunt mai complicate. Există, chiar și fără certificatul verde, o serie de condiționări ale acestui drept. Sunt legale și ne-am obișnuit cu ele: de la state care cer viză, până la documentele de identitate fără de care nu poți trece granița. Politicienii care au votat pentru certificatul UE COVID-19 spun că un astfel de document nu este menit să împiedice deplasarea cetățenilor europeni în spațiul UE. Ei insistă pe nevoia de protecție împotriva răspândirii virusului.

Ce se întâmplă cu oamenii care nu vor dori să se vaccineze?

Deocamdată lucrurile sunt la nivel de declarații. Va fi obligatorie prezentarea unui test recent sau a unei dovezi că persoana care călătorește a avut boala sau a fost infectată. Se mai vorbește și despre un test care să ateste prezența anticorpilor.

Dar lucrurile nu sunt încă foarte clare și nici oficialii europeni nu se grăbesc.

Și chiar dacă la nivel de legislație în interiorul statelor va fi dificil să se găsească o formulă „tehnică”, nimeni nu poate obliga o companie aeriană, ca să dau un exemplu, să transporte persoane care nu sunt vaccinate și nici testate. Acolo unde guvernele nu găsesc soluții, răspunderea se mută pe umerii operatorilor privați. Iar dacă nici acestea (toate sau doar o parte dintre ele) nu vor cere niciun document legat de COVID-19, o vor face companiile care operează aeroporturi. În esență, toate părțile implicate în circulația liberă a persoanei (de stat sau private) vor stabili un „filtru” pe bază de COVID-19.

Nu toate vaccinurile sunt valabile în UE.

În interiorul granițelor UE, certificatul va fi eliberat doar dacă vaccinurile provin din surse autorizate în uniune. Politic, declarațiile sună mai nuanțat – depinde de fiecare țară ce fel de cetățean vaccinat primește, cu ce fel de vaccin. Cu alte cuvinte, nu există exclusivitate, dar parcă e mai bine să fii vaccinat cu serurile autorizate de Agenția Europeană pentru Medicamente (AEM), decât cu serurile din China, Rusia sau cine mai știe de unde. Despre teste – încă nu e foarte clar cum stau lucrurile.

Certificatul nu va fi înregistrat într-o bază de date centrală la nivelul UE.

Acest lucru înseamnă, pe de-o parte, că regulile GDPR vor fi respectate, dar și că fiecare persoană dornică de călătorii va avea răspunderea prezentării documentului. Fizic sau în format digital.

Încerc să nu privesc lucrurile în cheie de bine sau de rău. Sunt de acord că este nevoie de vaccinare. Iar deocamdată, eforturile oficiale de comunicare (mai bune sau mai puțin bune) țin loc de obligativitatea vaccinării. Dar nu mă pot împiedica să nu privesc lucrurile din perspectivă comercială.

Astfel, avem o marfă: vaccinul.

Avem câțiva producători privați agreați pe piața europeană și statele care cumpără această marfă cu bani serioși. Statele sau Comisia Europeană (CE) nu au bani, aceste instituții gestionează banii oamenilor. Deci, folosind banii noștri, statele și CE cumpără marfa. Populația „consumă” această marfă, legitimând astfel tranzacțiile. Există o parte a populației deocamdată care refuză consumul. Dar din motive care țin de nevoia de a călători (exercitarea unui drept fundamental), va consuma și ea. Astfel, legitimitatea  tranzacțiilor crește.

Avem și instituții care reglementează acest comerț.

Parlamentul European, CE, guvernele statelor din UE. Într-o manieră directă și deschisă, toți acești „reglementatori” facilitează afacerea mare. La nivel european, numărul de oficiali – aleși sau numiți – se învârte în jurul a câteva mii. La același nivel, valoarea tranzacțiilor este realmente uriașă. În anul 2021, în UE, vorbim de vânzări estimate de aproximativ 39 de miliarde de dolari.

Fără să insinuez nimic, constat că avem o sumă fabuloasă care se achită prin decizia a  câteva mii de oameni aflați în funcții de conducere. Iar dacă restrângem decidenții la nivelul conducerii UE (oricum, statele cam joacă după cum le cântă orchestra de la Bruxelles), numărul acestora este mult mai mic. Trebuie să recunoașteți, este o disonanță aici.

Ce este, în acest context, certificatul acesta? Un pașaport pentru creșterea și consolidarea capitalismului modern și global, totodată. Cel care are astfel grijă de noi. Ca să nu mai murim pe capete!…

PS – vorbim, desigur, despre Europa civilizată. Despre statele sărace, despre lumea a treia, deocamdată tăcem. Va veni și rândul lor.

Ultimele stiri

Ambasadorul Italiei a vizitat fabrica Pirelli din Slatina

ES Alfredo Durante Mangoni, ambasadorul Italiei la București, s-a aflat astăzi, pentru scurt timp, la Slatina. El a vizitat...

Mai multe articole din aceeasi categorie