sâmbătă, iulie 31, 2021
34.4 C
Craiova

În sfârșit! Horezu, declarată stațiune de interes național

Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT) a publicat pe site-ul său proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea atestării unor localități ca staţiuni turistice de interes național, respectiv local.

Proiectul de act normativ propune promovarea orașului Horezu (județul Vâlcea), de la stațiune turistică de interes local, așa cum este atestat în prezent, la stațiune turistică de interes național. Inițiativa vizează și orașul Brezoi (județul Vâlcea), care ar putea beneficia de statutul de stațiune turistică de interes local. Proiectul de act normativ mai are în vedere includerea pe lista stațiunilor de interes local și a orașului Uricani, Hunedoara.

Vârful Roman, atracția zonei

Horezu e una dintre cele mai cunoscute localități din România nu doar pentru noi, ci și pentru străini, datorită ceramicii. Dar și stațiunii Vârful Roman, unde în ultimii ani s-au construit case și pensiuni de către cei care nu doar că au intuit potențialul zonei, ci și datorită frumuseții fără egal a zonei. Acolo este și Mănăstirea Alina Maria, locul unde „se odihnesc noaptea îngerii”.

Contactat de euroolteniainfo.com, primarul din Horezu, Nicolae Sărdărescu, spune că nu a fost ușor să obțină acest nou și binemeritat statut. „De anul trecut lucrăm la dosar, la documentație. Sunt foarte multe criterii de îndeplinit, inclusiv calitatea aerului sau a apei. Am făcut tot ce ni s-a cerut, apoi a venit o comisie și a verificat dacă îndeplinim toate condițiile. Au văzut că ne încadrăm și acum suntem și noi pe acea listă. Asta înseamnă acces exclusiv la fonduri europene și guvernamentale pentru investiții, este o mare bucurie pentru noi. Avem cu ce ne lăuda, iar Vârful Roman este una dintre bijuteriile noastre. În două săptămâni ne apucăm și de construcția drumului”, spune Sărădărescu.

În prezent, pe lista stațiunilor de interes național sau local figurează următoarele localități di n Oltenia:

  • Gorj: Baia de Fier, Novaci, Peștișani, Polovragi, Săcelu;
  • Mehedinți: Bala;
  • Vâlcea: Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Ocnele Mari Voineasa.

Horezu, emblema olăritului

În Nota de fundamentare a proiectului de act normativ se arată că localitatea se află în centrul depresiunii Horezu și este mărginită la nord de Munții Căpățânii, cu Vârful Ursu, de 2124 m, la sud de Măgura Slătioarei, cu 767 m, și dealurile Negruleștilor, Costeștilor și Tomșanilor, pe râurile Luncavăț, Râmești și Romani.

Teritoriul administrativ al orașului cuprinde un număr de 7 localități, orașul reședința Horezu și 6 sate aparținătoare: Romanii de Jos, Romanii de Sus, Râmești, Ifrimesti, Tănășești și Ursani. Se învecinează la nord cu comuna Malaia, la est cu comuna Costești, la sud-est comuna Tomșani, la sud comuna Măldărești, iar la vest comuna Vaideeni.

Orașul Horezu este cunoscut ca centru etnografic și ca un vechi centru de ceramică populară. Din punct de vedere al ocupațiilor tradiționale, Horezu este cunoscut ca zona de practicare a pomiculturii, creșterea animalelor, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului. Olăritul continuă să reprezinte emblema locului

Pe cale rutieră, distanţa faţă de Bucureşti este de 220 km, faţă de municipiul Craiova, sediul  regiunii de dezvoltare din care face parte, este de 111 km, iar faţă de municipiul Târgu Jiu este de 67 km.

Descoperirile făcute în urma cercetărilor arheologice din zona Ferigile, de lângă Horezu au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX-lea și al XIIl-lea privind localizarea unor așezări umane. Regiunea subcarpatică a actualei zone Horezu a făcut parte din Cnezatul lui Farcaș, menționat documentar prin Diploma regelui Bela al IV -lea al Ungariei. Dezvoltarea așezărilor horezene este legată de traseele de transhumanță, de drumurile haiducilor, care traversau zona precum și de drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos și din Horezu continua către Slătioara și ajungea la Cernești”. Localitatea, astăzi orașul Horezu, este atestată documentar într-un hrisov aparținând domnitorului Vlad Călugărul din anul 1487, care pomenea de satul Hurez.

Denumirea actuală provine de la numele de „ciuhurez”, pasăre asemănătoare bufniței care populează pădurile din jur. Numele de Hurezi a aparținut inițial actualei localități componente Romani de Jos, pe valea râului cu același nume, despre care se fac mențiuni documentare în secolul XV-lea. La sfârșitul secolului al XVII-lea este menționată documentar cifra de 100 de locuitori români în satul Romani de Jos. Aici, la Romani de Jos domnul martir Constantin Brâncoveanu, construiește o mânăstire care reprezintă o sinteză a artei și măestriei poporului român până în acel timp, mânăstirea Horezu, construcție care s-a făcut între anii 1690-1693. A târnosit-o la 8 septembrie 1693. Cu timpul, vatra satului se mută peste deal la circa 2 km, probabil datorită faptului ca traseele de transhumanță, cât și celelalte drumuri se intersectau în acel loc.

Obiective turistice de interes

Complexul Muzeal Măldărești este situat la 3 km de Horezu și reunește culele Greceanu, Duca precum și casa memorială I. Gh. Duca care combină elementele arhitecturii românești cu elemente țărănești din zona și particularități de fortificații.

Cula Greceanu este monument de arhitectură populară din secolul al XVI-lea. Inițial, Nan Paharnicul a construit un turn de apărare, după care nepotul sau Tudor Maldăr a adăugat, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea restul construcției. La etajul casei sunt expuse portretele membrilor familiei Măldărescu, pictate de Olga Greceanu.

Cula Duca, realizată la începutul secolului al XIX-lea de către urmașii familiei Măldărescu a fost cumpărată în 1910 de către I. Gh. Duca. În prezent funcționează ca muzeu istoric și etnografic.

Casa memorială I. Gh. Duca a fost ridicată în 1912 de către omul politic I. Gh. Duca, fost prim-ministru al țării, asasinat de legionari în 1934. Casa funcționează în prezent ca muzeu, iar interiorul este decorat cu o gamă variată de tablouri și fotografii originale, mobilier tradițional și alte obiecte pline de istorie și legende.

 Turism monahal

Biserica Bălănești, cu hramul „Toți Sfinții”, este considerată ca fiind cea mai veche biserică din zona Horezu. A fost construită pe vremea lui Matei Basarab de către Mitropolitul Țării Românești, Ștefan, și pictată în 1658 când este sfințită de către ctitor, pe vremea domnitorului Mihnea al III-lea. Este renumită pentru pictura unicat în Europa, ce reprezintă „Femeia cu coasa”.

Biserica Horezu este așezată în centrul orașului și are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și reprezintă o urmă a tradiției orașului-târg din nordul Olteniei. A fost construită între anii 1800-1804 de către Ioan Ursanu, vătaful de plai din acel timp și este monument istoric.

Biserica Ursani cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserica” și „Sf. Ioan Botezătorul”, construită în anul 1800 de către Ioan Ursanu, este monument istoric și adăpostește mormântul marelui om politic, fost prim-ministru al României, Ion Gh. Duca.

Biserica Covresti, cu hramul „Sfântul Vasile”, a fost construită în anul 1826 de Stanciu Covrea. Este monument istoric.

Biserica Ceaușu cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită între anii 1821-1861. Nu se cunoaște ctitorul. Este monument istoric.

Biserica Horezu, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a fost construită în 1946 de preotul Mateescu Brutus împreună cu locuitorii.

Biserica Tănăsești, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, este cea mai nouă biserică din zonă și a fost construită între anii 1997-2000 de locuitorii satului Tănăsești.

Mânăstirea Hurez (1 km) se află situată la 50 km vest de Râmnicu Vâlcea pe D.N. 67. Zidită între anii 1690-1693 de către Constantin Brâncoveanu, este cea mai mare fundație a acestui domnitor, iar astăzi reprezintă una dintre cele mai frumoase și armonioase monumente religioase din Romania, fiind înscrisă în patrimoniul UNESCO. Are hramul „Sfinții Împarați Constantin și Elena”.

Mânăstirea Bistrița cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este așezată la poalele munților Căpățânii, la intrarea în defileul Bistriței. Ctitorită în secolul al XV-lea de către frații Craiovești și restaurată în 1683 de Constantin Brâncoveanu, deține moaștele Sf. Grigorie Decapolitul. Este distrusă de domnitorul Mihnea cel Rău, dar ctitorii săi o refac în 1519. Este avariată de cutremurul din 1838. Domnitorii Gheorghe Bibescu și apoi Barbu Știrbei construiesc aici un palat voievodal ca reședință de vară, iar în mijlocul curții înalță între 1846-1850 o biserică domnească gen catedrală. Pictura monumentală din interior poartă semnătura lui Gheorghe Tătărescu.

Mănăstirea Surpatele (20 km), cu hramul „Sf.Treime” a fost ctitorită de feciorii lui Popa Frâncu, la începutul secolului al XVI-lea. Aici găsim o frescă originală rămasă intactă până în ziua de azi. Se leagă de Mânăstirea dintr-un Lemn prin intermediul unei cărări, printr-o livadă de pruni.

Mânăstirea dintr-un lemn (21 km), cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu în sec al XVIII-lea. Legenda spune că această biserică a fost construită dintr-un singur trunchi de stejar bătrân. Mânăstirea deține o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Peșteri

În zonă există mai multe trasee turistice, se desfășoară și activități de vânătoare, pescuit, cățărare, speologie și observarea florei și faunei în mediul lor natural.

În proximitatea localității Horezu se află sute de peșteri, unele amenajate și deschise turismului, iar altele fiind rezervații naturale neexplorate în totalitate.

Printre cele mai frumoase peșteri putem aminti Peștera Liliecilor sau Peștera lui Grigore Decapolitul, care se găsește la 250 de m de Mânăstirea Bistrița, pe versantul drept al Cheilor Bistriței, la o altitudine de 850 m. Peștera a fost cunoscută și locuită de pustnici, în Evul Mediu, în 1635 călugării Macarie și Daniel au ridicat în Peșteră un mic schit, reclădit apoi în 1916. Tot ei au clădit în partea opusă a peșterii o capelă secretă, în care se păstrau moaștele Sf. Grigore Decapolitul, care s-a născut în Asia Mică în anul 780, din părinți creștini.

Peștera este menționată pentru prima dată în 1929 în literatura de specialitate de  către Emil Racoviță și este în lungime de 250 de m, amenajată și electrificată, pe mai multe niveluri, deținând o bogată faună cavernicolă, cu mai multe specii de lilieci și nevertebrate, sub stratul de guano descoperindu-se în 1952 resturi fosile de Ursus spaeleus. În firida vestică s-a descoperit ceramică arsă aparținând culturii „Coțofeni”, confirmând faptul că, în urma cu 1000 de ani i.Hr., peștera era locuită.

În concluzie, în localitatea Horezu se pot practica: turismul cultural-istoric, turismul monahal, cicloturismul, turismul de evenimente, turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit)

Orașul Brezoi, județul Vâlcea

Brezoi este un oraș în județul Vâlcea, format din localitatea componentă Brezoi (reședința) și din satele Călinești, Corbu, Drăgănești, Golotreni, Păscoaia, Valea lui Stan, Vasilatu  și Văratica. Se află în nordul județului, la confluența râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiune intercarpatică, cunoscută sub numele de Țara Loviștei.

Prin această poziție geografică, orașul Brezoi este situat la 35 km depărtare de municipiul Râmnicu-Vâlcea, pe D.N.7 (E81), la 67 km de orașul Sibiu, tot pe D.N.7 (E81), la 35 km de stațiunea Voineasa pe D.N.7A.

O legendă locală spune că cele patru sate de pe Lotru – Brezoiu, Mălaia, Voineasa, Ciunget – ar fi fost întemeiate de patru haiduci: Breazu, Mălai, Voinea și Ciungu.

La Brezoi, cele mai vechi urme de viață umană, descoperite pâna în prezent, datează din partea mai veche a primei epoci a fierului. În punctul „Valea lui Stan” s-a descoperit o necropolă cu morminte de incinerație în ciste (cutii), considerate unice la nivel mondial. Tot în apropierea acestui loc, în anul 1963, s-a descoperit o locuință din prima epocă a fierului de unde s-au cules mai multe fragmente ceramice. În cea de-a doua etapă a fierului, teritoriul de astăzi al Brezoiului a continuat să fie locuit de daci. O dovadă o constituie și moneda de aur cu legenda coson descoperită aici, datată în anul 43 î.e.n.

Istoricul D. Tudor, în lucrarea sa „Oltenia Romană”, afirmă că la Gura Lotrului – Brezoi a existat o stațiune romană și un turn de pază, acesta din urmă fiind spălat de apele Oltului în secolul al XIX-lea. În cercetările sale, istoricul a găsit aici o statuetă antică și o monedă romană.  Numele localității Brezoi se întâlnește și într-un hrisov din 4 decembrie 1575 prin care se întărește dreptul de proprietate pentru „Calin, Badea, Călinel și fiii lor din satul Călinesti”.  Un alt document din vremea lui Mihai Viteazu ne dă importante detalii despre localitatea Brezoi. Este vorba de hrisovul din 14 iunie 1597 dat „lui Selvestru călugar de la Brezoi…care a dăruit Doabra…mănăstirii ce se cheamă Cozia”.

Un moment important din viața locuitorilor din Brezoi și a celorlalte sate de pe Valea Lotrului și a Oltului îl constituie construirea șoselei „Via Carolina” de pe Valea Oltului de către austrieci prin anii 1718-1721, când Oltenia s-a aflat sub stăpânirea Austriei. Prin construirea acestei artere de comunicație, care urma în general vechiul traseu al șoselei lui Traian, Valea Lotrului a fost scoasă de izolarea economică în care trăise multe veacuri și a intrat în circuitul economic al țării.

După ce a încetat stăpânirea austriacă în Oltenia, șoseaua de pe Valea Oltului, nemaifiind îngrijită, a devenit impracticabilă, iar Brezoiul, Golotrenii și celelalte sate de pe Valea Lotrului au intrat din nou într-o stare de izolare economică ce a ținut până la pacea de la Adrianopole din 1829 când șoseaua de pe Olt a fost refăcută.

În localitatea Brezoi și în apropiere există o serie de obiective turistice și monumente istorice atrag anual sute de turiști:

  1. Monumentul Eroilor din Brezoi (monumentul „Eroii de la Olt – 1916”).
  2. Cimitirul eroilor din satul Călineşti (1921).
  3. Biserica veche din Proieni (datând din 1583, are o valoare istorică și documentară semnificativă, deține cărți de cult bisericesc, editate între 1743-1862, numeroase icoane – din care 8 sunt din anul 1794);
  4. Biserica veche din Brezoi (1793) și Biserica romano-catolică din Brezoi cu hramul „Sf. Anton de Padova” a fost construită în anul 1935.
  5. Biserica ortodoxă cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Călinești. Asupra datei zidirii există mai multe păreri. „Mitropolia Olteniei” susține că anul construcției este 1735.
  6. Turnul roman construit în anul 101 î. Hr. situat pe malul stâng al râului Olt, în satul Văratica.

În localitatea Brezoi se pot practica: turismul cultural-istoric (situl arhelogic de la Valea lui Stan), turismul monahal, ecoturismul, turismul științific (Parcurile Naționale Cozia și Buila-Vânturarița), cicloturismul, turismul de evenimente, turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit), iar accesul în orașul  Brezoi  se poate realiza pe cale rutieră sau feroviară (Gara Lotru).

 

 

Ultimele stiri

Fosta glorie a Craiovei Maxima, Nae Ungureanu, în spital după un accident vascular

Fostul mare fundaș stânga al Craiovei Maxima, Nicolae Ungureanu, a suferit un accident vascular cerebral. El se află internat...

Mai multe articole din aceeasi categorie