marți, mai 18, 2021
13 C
Craiova

Înțelepciune. Un cuvânt cu rosturi adânci

Autor: Tudor ARTENIE

Despre înțelepciune se spune că aparține bătrânilor. Că vine o dată cu vârsta. Despre înțelepciune se spune că este „capacitatea superioară de înțelegere și judecare a lucrurilor”. Există tratate, lucrări științifice, de filozofie sau literare care explorează toate sensurile acestui cuvânt. Iar din când în când, cei care merg la slujbele religioase, aud acest cuvânt – înțelepciune – rostit, prelung și cu intonație specifică, de preot.

Despre înțelepciune nu se poate vorbi decât cu blândețe.

Suntem adesea răi, mijloacele de exprimare pe internet ne pun în valoare răutatea,  cinismul sau agresivitatea. Nu e rău că ne putem exprima. Avem acest drept și de multe ori, de prea multe ori, nedreptatea ne frustrează și ne face să ne ieșim din țâțâni. Dar atunci când vorbim despre înțelepciune, parcă un sentiment de pace interioară se strecoară în noi. Chiar și dezamăgirea, atunci când privim cu înțelepciune lucrurile, devine doar un clătinat al capului. Vorbele aspre parcă întâlnesc un obstacol…

Suntem moderni și suntem în Săptămâna Mare.

Tehnologia ne poartă cu pași tot mai repezi spre viitor. Credința, însă, ne spiritualizează și, oricât ar crede oamenii aceia triști care se autodenumesc atei că ne întoarce în trecut, nu e deloc așa. Venim în prezent, mergem spre viitor laolaltă cu tot ce am moștenit de la cei care au trecut pe pământ înaintea noastră. Mulți internauți postează pe Facebook sau pe alte rețele fotografii vechi cu bunicii sau chiar străbunicii lor. Și mai toți sunt îmbrăcați în straie populare…

În aproape fiecare casă există câte o icoană.

Iar acolo unde nu există, gazda îți poate spune că în casa copilăriei lui a existat cel puțin o icoană. Nu am auzit de români care să fi refuzat să își boteze copilul la biserică, după cum am văzut foarte puține morminte fără cruci.

În toate acestea există un rost. Un rost care poartă în sine și o bucată mare de înțelepciune.

La începutul anilor nouăzeci, după episodul Târgu-Mureș și după mineriade, am pornit să scriu, împreună cu doi colegi de la România liberă, despre minerii din Valea Jiului. La întoarcere, am ocolit și am oprit puțin la Mănăstirea Dintr-un Lemn din Frâncești, Vâlcea.  „Vezi, Tudore, la noi Dumnezeu șade blând pe prispă, ca un țăran bătrân”, mi-a spus Mihai Creangă, redactorul-șef al ziarului, care venise și el la Petroșani.

„Cei care vizitează bisericile ortodoxe sunt adesea uimiți de lumina și de căldura lor, de o anumită intimitate și familiaritate cu cerescul. Aceasta deoarece, chiar în afara slujbelor, fiecare punct al zidurilor este însuflețit de prezențe despre care mărturisesc icoanele și care îl pun pe om în comuniune cu mai-marii săi: îngeri, profeți, apostoli, martiri și sfinți. Omul se simte, în mod spontan, firesc, în vizită la Dumnezeu, înconjurat de prietenii lui Dumnezeu”, scrie Paul Evdokimov în cartea Rugăciunea în Biserica de Răsărit.

Sigur, viața nu se oprește, timpul s-a strâmtat parcă.

Dar chiar și timpul poate fi îmblânzit! Bunicii noștri știau acest, dar noi, când eram copii, nu aveam răbdare. Și e greu să avem și azi acea răbdare a așteptării. Dar iată că, de mai bine de 2000 de ani, în fiecare an, trăim Săptămâna Mare, apoi Învierea… Timpul e același, noi suntem diferiți, dar iată că de câteva ori pe an avem vreme pentru puțină înțelepciune…

Nu știu să închei altfel acest editorial decât cu un îndemn care pe mine m-a înfiorat de fiecare dată. „Rugați-vă pentru cei care nu știu, nu vor și, în mod special, pentru cei care nu s-au rugat niciodată”. Acesta a fost îndemnul patriarhului român Iustinian în 1953. Evdokimov spune despre acest îndemn că se situează la nivelul Rugăciunii lui Iisus.

Ultimele stiri

Dragnea, trimis în judecată în dosarul privind ceremonia lui Donald Trump

Procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată a lui Liviu Dragnea - pentru două fapte de trafic de influență...

Mai multe articole din aceeasi categorie