marți, mai 18, 2021
13 C
Craiova

Justiția e o batistuță

Autor: Tudor ARTENIE

„Am pierdut o batistuță, mă bate mămica…” Mai țineți minte acest cântecel? Un bun prilej pentru băieți și fete să cânte, să danseze și să se sărute pentru că, nu-i așa?!, așa cere cântecelul.

Sigur, nu despre acea batistuță din cântec vorbim azi, ci despre o batistuță care se numește justiție. Dar un cântec ca acesta e prilej de veselie și unde mai găsim noi atâta veselie ca în România? O țară rezistentă la orice abuz, o țară mândră în care justiția a devenit o batistuță cu mult mai multe funcționalități decât am putea crede.

O primă funcționalitate pentru batistuță o găsim în acoperirea țambalului.

Țambalul, altminteri un instrument minunat, nu se mai aude dacă îi acoperi corzile. Și atunci nu se mai aude nimic despre crimele și vinovații de la Revoluție, despre vinovații pentru 20 martie 1990 de la Târgu-Mureș sau cei de la mineriada din 13-15 iunie 1990.

Nu se aude nimic din mai nicio parte. Cu excepția unor oameni bine discreditați, nimeni nu mai vorbește despre acele evenimente. Structurile statului s-au ascuns după batistuță și tac strategic. La fel, oficialii noștri dragi din Parlament sau Guvern, de orice culoare ar fi aceștia. Vorba-aceea: decât țambalagiu la muzeu, mai bine ambasador peste Ocean!

O a doua funcționalitate: batistuță la rever!

O batistuță la rever creează virtuoșilor bărbați de stat senzația că sunt niște domni. Îmbrăcați în costume care costă cât un Logan la mâna a doua, acești gentlemeni de Dâmbovița, doctori în prăbușit pe orice pun mâna, și-au pus la rever o batistuță desprinsă de pe ochii statuii aceleia celebre a zeiței romane cu numele de Justiția (Themis, la greci, dar pe cine mai interesează asemenea detalii mitologice?). Au colorat-o în funcție de diversele lor orientări politice, de la roz la violet. Și o plimbă prin studiourile TV și o vedem la buzunarul de la piept în minunatele fotografii de pe Facebook.

Ce a fost la 10 august?

Batistuța s-a pronunțat, iar cei care nu au fost de acord cu ea, s-au pronunțat și ei. Au scos-o, nervoși, de la rever și ne-au arătat cum dubla măsură nu presupune doar incultură, ci mai ales interes. Au tăvălit-o prin praful străzilor românești (praf sănătos, nu european) și au tratat-o cu aceeași măsură cu cea folosită de grupul de comando de nouă indivizi din poliția cartierului select Ferentari care a reușit să stârpească obrăznicia a doi tineri.

Ce a fost la 10 august? A fost ce crede și ce vrea fiecare. Și, din nou vorba-aceea: fiecare cu batistuța lui!… Și fiecare o poartă după cum simte și îl duce mintea – la rever, la clăpar, pe bastonul de milițian sau în slab alfabetizate atitudini de la tribuna Parlamentului sau pe eternul și acoperitorul de activitate Facebook.

Știți bancul cu elefantul și cu șoricelul?

Un șoricel voia să treacă granița, dar nu avea pașaport. Așa că l-a rugat pe elefant, care avea pașaport, să îl ia în buzunar și să-l treacă. Zis și făcut! La graniță, un vameș a văzut coada șoricelului ieșind din buzunarul de la piept, acolo unde elefantul îl plantase pe șoricel. „Ce aveți acolo?”, a întrebat vameșul. Elefantul și-a dat o labă peste buzunar, a scos șoricelul de coadă și a răspuns: „Nu am nimic, e doar fotografia unui prieten!”

Și dacă tot suntem la capitolul povești, știți cum se traduce în folclor, în limba rusă, replica celebră a lui Othello către Desdemona „dă-mi batista!”? Davai zdreanța!…

Ultimele stiri

Dragnea, trimis în judecată în dosarul privind ceremonia lui Donald Trump

Procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată a lui Liviu Dragnea - pentru două fapte de trafic de influență...

Mai multe articole din aceeasi categorie