Justiția, politica și nevoia noastră de reinventare

Justiția și reinventarea

Autor: Tudor Artenie

Justiția este până la urmă o modalitate de a instala dreptatea în societate. Când se produce un  derapaj de la normele sociale, intervine justiția. Într-un stat coerent și civilizat, justiția intervine repede și eficient. Iar cei care încalcă regulile, sunt pedepsiți. Elevii care copiază sunt exmatriculați sau li se scade nota la purtare, iar hoții ajung în fața judecătorilor. Mersul societății se bazează (și) pe încredere, iar cei care încalcă norma numită încredere, se plasează singuri în afara lumii.

Justiția nu e totuna cu dreptatea.

Este adevărat, nu poți să faci dreptate până la capăt, cum se spune adesea. Timpul nu poate fi niciodată restituit. Viața unei victime nu poate fi reașezată în aceeași realitate ca atunci când a fost pradă vreunei infracțiuni. Iar nedreptatea este unul dintre cei mai puternici catalizatori ai frustrării. Dar societatea încearcă, prin justiție, să pedepsească vinovații și să restituie astfel victimelor dacă nu paguba, măcar demnitatea.

Pentru că are această nobilă sarcină, justiția e oarbă. Și independentă. Și nu are altă proprietate decât balanța cu cele două talere.

O decizie interesantă a CCR deschide calea spre rejudecarea unor dosare și eliberarea unor infractori dovediți.

Acum câteva zile, Curtea Constituțională a României a stabilit că dacă o persoană a fost înregistrată în secret într-un dosar de siguranță națională, dovezile că acea persoană a comis alte infracțiuni identificate în timpul supravegherii nu mai pot fi prezentate în fața tribunalului.

Să ne imaginăm că un șef de instituție publică era bănuit că vrea să transmită informații secrete din instituția lui unui spion străin…

…Serviciile noastre de informații deschideau un dosar de supraveghere din perspectiva siguranței naționale. Judecătorul aproba supravegherea. În timpul monitorizării, „urmăritul” nostru se dovedea a fi nu un trădător, ci un traficant de droguri. Ei, bine, în urma deciziei CCR, înregistrările care dovedesc traficul de droguri nu mai pot fi dovezi în instanță într-un eventual proces al traficantului nostru.

Iată că „reglajele” care privesc justiția sunt complicate. Nu e în regulă nici să faci abuz de supraveghere, dar nici să eliberezi infractori pentru că probele sunt obținute într-un context legal până la momentul în care …nu mai este legal.

De unde începe problema?

E destul de limpede faptul că justiția, din perspectiva prerogativelor de pedepsire a infractorilor, poate fi un instrument politic extrem de eficient. De la acel simulacru de proces al cuplului Ceaușescu și până azi, justiția a fost un instrument al politicienilor. În România, justiția nu a reparat nedreptățile comunismului – atât cât se mai putea repara -, nu a închis dosarul Revoluției și nici pe cel al Mineriadei din 13-15 iunie.

Este adevărat, justiția a trimis câțiva „grei” la pușcărie, dar averile lor au rămas intacte.

Suspiciunile de fraudare a unor alegeri sau referendum-uri nu au fost cercetate niciodată. Și aș putea înșira mult mai multe exemple. Justiția nu a răspuns corect și real nevoii sociale de dreptate din simplul motiv că este captivă politic. Toți conducătorii marilor instituții care ar trebui să gestioneze treburile justiției sunt numiți, direct sau indirect, politic. Inclusiv judecătorii CCR.

 Statul strâmb nu poate judeca drept.

Controlată de politicieni, justiția nu numai că lucrează după cum i se cere, dar poate fi folosită ca armă în bătăliile pentru putere. Un politician sau un partid care și-a instalat un „om” într-o funcție de decizie îl poate determina să deschidă acțiuni în justiție împotriva rivalilor politici. În esență, orice instituție de forță poate fi folosită în acest fel. Dar locul în care se închid toate abuzurile ar trebui să fie cel în care „domnește” judecătorul – tribunalul.

Justiția curată poate limpezi toate celelalte instituții ale statului.

Inclusiv marea luptă politică din aceste zile, când nu știm ce fel de alegeri locale vom avea și dacă vom avea sau nu alegeri anticipate, este o consecință a siluirii constante a justiției românești de către grupurile de interese formate în jurul găștilor politice. De la Constituție, până la Codul penal, de la deciziile CCR, până la acțiunile unor procurori, în România totul este îndoielnic. Totul este contestabil și interpretabil.

Până când nu vom reinventa justiția, nu ne vom putea reinventa pe noi înșine. Iar reinventarea presupune inteligență și curaj. De-abia după aceea vom putea reclădi încrederea…

Articole asemanatoare