luni, septembrie 27, 2021
24.7 C
Craiova

O bătălie pentru putere

Autor: Tudor ARTENIE

Nu suntem martorii unei bătălii pe proiecte, ci a uneia pentru putere. Criza politică din ultimele zile nu este altceva decât o raportare a fiecărei formațiuni politice față de putere. Chiar și președintele Iohannis este implicat tot din această perspectivă. Acceptând faptul că deținerea și controlul puterii sunt mizele fundamentale al actorilor politici, toate acțiunile acestora se pot citi cu limpezime. Să le luăm pe rând.

Cîțu este obligat să se agațe de putere.

Florin Cîțu nu este un politician mai bun sau mai rău decât alții. Exercițiul din mediul privat l-a făcut mai dinamic, dar asta nu înseamnă că este un politician excepțional. E un tip inteligent care își asumă riscuri. Să ne amintim momentul în care a fugit din parlament atunci când a mai fost propus o dată pentru funcția de premier.

În egală măsură, Florin Cîțu reprezintă partidul principal din coaliția PNL-USRPLUS-UDMR.

PNL deține funcția de premier și are cele mai multe ministere. În ecuația de putere a coaliției, liberalii sunt vioara întâi. În mod firesc, Cîțu poate demite un ministru, oricare ar fi acesta, dacă ministrul respectiv nu cântă după cum dirijează premierul.

Nu e lipsit de importanță faptul că Florin Cîțu atacă și poziția de președinte al PNL.

Dincolo de situațiile mai mult sau mai puțin caraghioase izvorâte din schemele de propagandă ieftină în care joacă membrii echipei sale, Cîțu are mai multe mize în acest joc de putere. El poate fi viitorul partidului, dar poate fi și viitorul candidat la funcția de președinte al României. În condițiile în care Ludovic Orban e un politician uzat și PNL are nevoie de schimbare, Cîțu pare alternativa cea mai potrivită. Și este alternativa deja anunțată și asumată public. O alternativă agreată și de președintele țării.

Plecat pe acest drum, Florin Cîțu nu are loc de întors. Dacă pierde, pierde tot. Dar dacă va câștiga bătălia de azi, va avea mult mai multă putere.

USRPLUS se grăbește prea tare, uitând că este încă un partid mic. Chiar foarte mic.

Dan Barna și Dacian Cioloș uită că au în spate sub un milion de voturi. USRPLUS, confuz între ideologia declarată de dreapta și propunerile politice de stânga (cum ar fi cele legate de ecologie sau egalitatea de gen), crede că prezența la guvernare înseamnă o distribuție egală a puterii. Nu este deloc așa, ai mai puține voturi, ai o felie mai mică de putere. Altfel spus, premierul poate da afară un ministru al unui partid minoritar în coaliție, dar invers nu se poate.

Aici mai trebuie adăugat un accent important. Preluând cumva modelul de comportament politic al fostului președinte Traian Băsescu, USRPLUS caută să scoată justiția de sub control politic. Cel puțin, asta declară. Sau caută poate să o controleze. Indiferent de obiectivul acestui partid, dacă liderii acestuia cred că pot avea un control mai bun asupra principalului partid de la guvernare susținând o altfel de justiție, dau dovadă de o naivitate politică uriașă. Poate că buturuga mică răstoarnă carul mare, dar USRPLUS nu poate răsturna PNL. PNL conduce guvernul ajutat de USRPLUS și de UDMR. Atât! Poveștile legate de programul de guvernare sunt strict pentru emisiunile pentru copii.

USRPLUS va trebui să își ajusteze atitudinea, altfel rămâne complet fără putere.

Orice ar spune politicienii progresiști, presiunea pusă de demiterea unui ministru asupra întregului guvern poate fi privită ca un șantaj. Faptul că își încearcă forțele încălcându-și propria demnitate și semnând o moțiune de cenzură alături de AUR arată disperare. Iar disperarea nu ține de politică, ține de orgoliu.

Dacă USRPLUS va dori să conteze în viitor, va trebui nu doar să înfrâneze orgoliile propriilor lideri, ci să se reformeze ca partid. Atenție! Nu de reformarea înspre modelul PNL, ci de o reformare întru democrație (internă) autentică. Și Barna și Cioloș se comportă ca niște primadone răsfățate cărora li se cuvin funcțiile de conducere în partid. Ei concediază fără drept de apel vocile care nu urmează întocmai linia partidului. Dar dacă s-ar pune problema alegerilor prin vot uninominal, s-ar putea ca niciunul să nu facă pragul electoral.

Când vor înțelege că nici partidul, nici gvernul nu sunt corporații care au nevoie de manageri, progresiștii vor putea fi o voce reală și puternică în societatea românească. Până atunci, imaginea lor este legată de trotinete electrice, agresivitate și lipsă de empatie. Iar când în fruntea purtătorilor de discurs apare un caraghios ca Iulian Bulai, tacâmul e complet.

UDMR se comportă cu foarte multă maturitate.

Nu putem trece peste UDMR. Contează mult, coaliția nu ar exista fără politicienii maghiari din România. Dar, așa cum secuimea este o zonă mult mai îngrijită decât restul țării, discursul politicienilor din UDMR este mult mai echilibrat și înțelept decât al multor români. Este adevărat, UDMR are din plin experiența guvernării și a participării la actul de putere din perspectiva partidului mic. Respectă regulile jocului, iar discursul public e calm și echilibrat. Și, deși UDMR este o uniune a mai multor curente politice din comunitatea maghiară, politicienii acestei uniuni vorbesc pe o singură voce.

Și opoziția participă coerent la jocul de putere.

Disprețuită sau ignorată de mulți români, Alianța pentru Unirea Românilor își respectă propria agendă. AUR vrea doborârea cabinetului Cîțu, iar când a avut prilejul să semneze o moțiune de cenzură alături de USRPLUS, a făcut-o fără ezitare. Și, deși este un partid tânăr și nu are o echipă de politicieni experimentați, când a simțit că poate lovi în USRPLUS asociindu-se cu acesta, nu a ezitat să o facă. Practic, USRPLUS este azi cel mai slab partid din România ca prestație politică.

PSD joacă cu mai multă experiență.

Sigur că vrea la guvernare, sigur că amendează toate derapajele. Dar momentul politic este al PNL. PSD mai are nevoie să mai dispară din memoria românilor perioada Dragnea, mai are nevoie să se europenizeze și nu este în situația să depună mari eforturi pentru a crește în sondaje. Așa că e posibil ca PSD să voteze moțiunea AUR-USRPLUS, dar e posibil să facă un joc politic abil și să împiedice adoptarea acesteia. PSD a învățat lecția răbdării, iar eșecurile de până acum ale coaliției sunt suficiente pentru creșterea social-democraților. Mai ales în condițiile în care știu că alegerile anticipate sunt greu de realizat, iar președintele Iohannis nu va mai pune un premier PSD până la finalul mandatului său, în 2024. Ceea ce unora li se pare blat este mai degrabă un joc de putere din care PSD câștigă pe termen lung.

Ar mai fi de spus un lucru. Deși anunțul premierului Cîțu că va discuta despre criză cu partenerii occidentali și cu cei strategici a părut penibil, acest anunț spune limpede că partenerii noștri de la Bruxelles și Washington merg pe mâna președintelui Iohannis și a guvernului său. Iar guvernul său este condus de Florin Cîțu.

Ultimele stiri

Premieră în România: organizăm Campionatul European de Tenis de Masă

Pentru prima dată, România organizează cea mai importantă competitie europeană a anului, 2021 GAZPROM  European Table Tennis Team Championships....

Mai multe articole din aceeasi categorie