joi, decembrie 1, 2022
2.8 C
Craiova

Paradox de vară: țara arde, poporul sărbătorește!

Autor: Tudor ARTENIE

Știți foarte bine ce e un paradox. Dacă nu știți, găsiți aici niște definiții. Aș putea însă să dau câteva exemple interesante care arată ce este un paradox. De exemplu, este un paradox să asculți muzică de petrecere la un parastas. Sau creșterea aberantă a prețului la energie electrică într-o țară care are suficiente resurse să își acopere nevoile. E tot un paradox.

Sărbătorile din sate și orașe de azi se înscriu perfect în noțiunea de paradox.

Lucrurile stau așa: ROBOR a crescut la peste 8%, ducând ratele de la credite spre stele. Leul de azi e un pisoi mic și jigărit față de leul de anul trecut. Inflația a dus tot spre stele prețurile la pâine, ulei, zahăr, mici și bere. Și nu numai. Am ieșit năuci din bâlbâielile ultimilor doi ani, când ne-am „luptat” cu pandemia. Un război a izbucnit lângă noi, iar consecințele acestuia sunt dramatice. Se vorbește intens de criză energetică, de criză alimentară, de criza apei.

Pândiți de crize la tot pasul, noi încingem hore!

Sunt pline ziarele (site-urile) de anunțul unor sărbători locale. Ziua satului cutare, ziua comunei cutare, zilele orașului cutare. Se fac pregătiri intense, se tocmesc artiști de tot felul – de la trupe rock, la guriști de manele. Micii comercianți lustruiesc tarabele, comandă mici la Metro sau Selgros, frigidere cu bere răsar în poieni.

Admit că e nevoie de nițică relaxare după doi ani de restricții, dar aceleași ziare scriu despre bugetele alocate de autorități pentru chermezele oficiale. Uriașe! Să nu fiu greșit înțeles – e nevoie de cânt și voie bună. Dat tot așa e nevoie și de măsură. În condițiile în care majoritatea comunelor din România stau cu mâna întinsă la bugetul de stat ca să își plătească salariile, e de-a dreptul o bătaie de joc să plătești onorarii care depășesc bugetul unei comune în care buruienile sunt mai înalte decât omul.

Viața la țară e tot mai grea. Hora în cimitir e un paradox, nu o soluție!

Iată că iar am ajuns la cuvântul ăsta urât: paradox. Spre deosebire de orașele mari, sărăcia se vede acut în sate și în orașele mici. Iar la țară, pe lângă lipsa banilor, avem de-a face cu lipsa canalizării, a rețelelor de apă și de gaz metan, a asfaltului și, mai ales, a locurilor de muncă. Numărul asistaților sociali nu scade, dimpotrivă. Pensiile sunt mici și foarte mici. Să sărbătorești în această perioadă și în aceste condiții zilele satului seamănă mai degrabă cu o invitație la horă în cimitir!…

O să spuneți că sunt rău și cinic. Nu vă contrazic, dar insist: când ești în curul gol și rupt de foame, nu-ți arde să cânți!…

Sigur, nu toate sărbătorile sunt așa. Există primari deștepți care lucrează cu sponsori și nu aruncă banii din bugetul localității pe care o păstoresc. Există localități în care calitatea vieții e bună și sunt și bani în buget. Dar acestea sunt excepții. Iar excepția, după cum știm cu toții, întărește regula. Regulă pe care nu doar o știm, o trăim zi de zi. Adică: sărăcie, alienare, praf, griji… Curat prilej de sărbătoare!

Articolul precedent
Articolul următor

Ultimele stiri

DOLJ: ACCIDENT RUTIER MORTAL ÎN COMUNA LEU

La data de 30 noiembrie a.c., ora 23:18, poliţiştii Serviciului Rutier Dolj au fost sesizaţi cu privire la producerea...

Mai multe articole din aceeasi categorie

GDPR Cookie Consent with Real Cookie Banner