Elemente din contractul de privatizare al companiei Petrom semnat în 23 iulie 2003 și ținut la secret vreme de aproape 20 ani au fost prezentate duminică seara, 22 ianuarie 2023, la postul de televiziune Realitatea Plus, în emisiunea „Culisele statului paralel” moderată de Anca Alexandrescu, astfel începând seria dezvăluirilor pe tema „jafului de la Petrom”. Nume precum Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Călin Tăriceanu sau Traian Băsescu au fost indicate în dreptul celor care ar fi putut fie să se opună, fie să militeze pentru o privatizare în condiții avantajoase pentru statul român, însă nu au făcut-o.
Strategia privatizării Petrom, compania de stat care la acel moment era printre primele în Europa, a început să fie pusă în operă încă din 2002. Politicienii responsabili de cedarea Petrom către OMV în condiții considerate astăzi dezavantajoase pentru statul român au motivat că privatizarea Petrom era o condiție sine qua non pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Doar că, a comentat în emisiune profesorul Petrișor Peiu, aceeași condiție au avut-o de îndeplinit și state precum Polonia, Ungaria sau Croația, care au ales, însă, alte căi.
„Singurele două țări care au hotărât să se privatizeze cu investitor strategic au fost România și Croația”
„S-a spus foarte mult că era obligatorie privatizarea PETROM pentru intrarea în UE. Eu vă spun, nu numai pentru intrarea în UE, pentru multe alte obiective pe care le avea România, dar această obligație a fost comună pentru absolut toate țările din Estul fost comunist. Până la data la care s-a semnat contractul de privatizare Petrom, în Polonia statul polonez a hotărât să privatizeze pe bursă pachete mici, și treptat, la compania națională. Astăzi, acea companie este cea mai mare companie din centrul și estul Europei, cu o cifră de afaceri de vreo cinci ori mai mare decât Petrom, și statul polonez, prin ministerul de Finanțe, sau al Trezoreriei, cum se zice la ei, are încă 49%, este acționar majoritar, unii ar zice principal. (…)La data privatizării Petrom, Ungaria deja hotărâse aceiași strategie ca în Polonia. Astăzi, Mol este a doua companie din centrul și estul Europei și statul maghiar este acționar principal sau majoritar, cum vrem să-i spunem, cu 36%, și decide. Singurele două țări care au hotărât să se privatizeze cu investitor strategic au fost România și Croația. În Croația a fost un scandal, nici nu vă închipuiți, ce e la noi e nimic. A fost arestat premierul de atunci, compania INA s-a vândut către Mol, s-a dovedit ulterior că Mol a acționat puțin negustorește, necinstit, un scandal foarte mare, s-a anulat privatizarea”, explicat prof. Peiu contextul în care politicienii români au vândut Petrom.
Cozmin Gușă: „OMV este factorul extern fac-totum în România”
România a ales, în schimb, metoda privatizării cu „investitori strategici”. Astfel, Petrom, a patra companie europeană în domeniul extracției de petrol și gaze și a rafinării, „numărul 1 în Europa în petrochimie”, s-a mai subliniat în cadrul emisiunii, a fost vândută către OMV. Mai mult, au mai afirmat invitații Ancăi Alexandrescu, artizanii privatizării „au ştiut că urmează să se închidă Arpechim şi Doljchim”, în contract făcându-se referire, în contextul activității care trebuie menținută, la o singură rafinărie, fără să fie numită.
„Au fost 13 companii la licitație, care s-au retras într-o noapte și nu știm de ce, dintre care și investitori strategici în domeniul petrolului, foarte puternici”, au mai punctat invitații în emisiunea „Culisele statului paralel”.
Rămasă în cursă, compania austriacă OMV a obținut, pentru doar 668,815 miliaone euro, 33,34% din acțiuni. În contract s-a mai prevăzut, de asemenea, ca printr-o majorare de capital OMV să ajungă la 51%, ceea ce s-a întâmplat pentru alți 830,6 milioane euro (bani care, însă, nu au intrat în conturile statului, ci au rămas în conturile SNP Petrom). Astăzi, a afirmat consultantul politic Cozmin Gușă, OMV este mult mai mult decât o firmă care gestionează o bună parte din resursele României. „OMV este factorul extern fac-totum în România”, a spus acesta.
Cine a încheiat contractul
Astăzi nimeni nu își asumă „jaful” de la Petrom. Contractul s-a negociat și s-a semnat în mandatul de prim-ministru al lui Adrian Năstase, ministru al Industriilor fiind Dan-Ioan Popescu. Contractul a fost semnat între Ministerul Economiei și Comerțului, prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, și OMV Aktiengesellschaft din Austria.
Fostul prim-ministru Adrian Năstase spune (pe pagina sa de Facebook și pe blog au apărut de-a lungul anilor mai multe articole cu referire la privatizarea Petrom, aceleași argumente fiind reluate) că problema nu trebuie căutată la momentul semnării, și nici măcar în contractul inaccesibil publicului atâția ani (deși, a precizat realizatoarea Anca Alexandrescu, nu poartă niciuna din mențiunile „secret de stat”, „secret de serviciu” sau „confidențial”). Perioada de implementare și supraveghere ar fi cheia, perioadă în care statul român avea obligația să se asigure că toate condițiile din contract (foarte puține, de altfel, în favoarea statului român) vor fi respectate.
În 2006, o comisie parlamentară de anchetă a realizat propria cercetare privind privatizarea Petrom, constatând, printre altele, că societatea a fost subevaluată, valorând de cel puțin trei ori mai mult decât valoarea stabilită (de puțin peste 2 miliarde dolari). S-a propus chiar rezilierea contractului. De asemenea, Serviciul Român de Informații ar fi livrat 136 informări în perioada implementării strategiei de privatizare (2002-2004). În cele din urmă, pentru ca nimeni din Guvern să nu-și asume contractul, s-a ales varianta punerii lui în aplicare printr-o lege aprobată în Parlament (Legea nr.555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Naționale a Petrolului PETROM SA București). A fost momentul în care s-a încercat renunțarea la privatizarea în condiții defavorabile, doar că singurul care s-a opus adoptării legii în Parlament a fost Corneliu Vadim Tudor. SRI a întocmit un raport în care se menționau riscurile privatizării. Despre acest moment a făcut dezvăluiri consultantul politic Cozmin Gușă, care la acel moment era parlamentar.
„Auzind că se pregătește acest lucru, trecerea prin Parlament a legii de privatizare a Petrom OMV, m-am întâlnit cu Radu Timofte, șeful SRI. Timofte nu era în gașca lui Năstase, el era omul lui Ion Iliescu. Ei au facut acel raport, pentru a încerca să blocheze votul în Parlament. Asta a fost discuția. Întâlnindu-mă cu Radu Timofte, l-am rugat să facă demersuri. Această discuție a reluat-o la doi ani distanță, de față cu mai mulți martori, între care un prim-ministru interimar și un ministru, în casă la Timofte, în 2006 sau 2007 la început. Era în comunicare cu Băsescu din ordinul lui Iliescu. Radu Timofte, cu datele din acest raport, a reușit să îl convingă pe Corneliu Vadim Tudor și pe Remeș, care aveau vreo 25% în Parlament, ca să voteze împotriva legii de privatizare a Petrom. Stolojan nu a putut să fie convins, Hrebenciuc avea mare autoritate asupra lui și UDMR, de asemenea, era într-o alianță parlamentară cu PSD. Și așa a trecut legea. Năstase a știut tot din 2003”, a spus Gușă la Realitatea Plus.
