luni, iunie 24, 2024
28.4 C
Craiova

România feudală. O stare de fapt

Autor: Tudor Artenie

Am folosit de mai multe ori această expresie: România feudală. Au folosit-o și alții – jurnaliști, sociologi, universitari, cercetători. Chiar și câțiva politicieni s-au aventurat să vorbească despre România feudală. Poate că vă vine greu să credeți, dar sunt multe similitudini în lumea noastră cu societatea feudală. Poate că vă simțiți moderni, liberi și democrați. Nu sunteți!

Câteva „repere” feudale se văd cu ochiul liber.

Primul și poate cel mai important dintre ele este ascensiunea politică și în administrație. Credeți că puteți face ce vreți? Vă închipuiți că dacă sunteți pregătiți profesional, vă puteți propune să deveniți director prin vreo instituție publică? Vă înșelați. Chiar dacă se organizează concursuri, tot nepoții, amantele sau prietenii vor ocupa acele posturi.

Credeți că România feudală e imaginară?

Uitați-vă la „echipele” politice. Studiați-le organizarea. Veți descoperi că locurile eligibile pe listele de candidați în orice alegeri sunt distribuite conform dorinței șefilor. Fidelitatea față de șef (jupân, baron, cum vreți să îi spuneți) este mai importantă decât capacitatea de a produce idei și de a gestiona proiecte. De 30 de ani progresăm cu viteza melcului. V-ați întrebat de ce? Răspunsul e simplu: competența este ultima calitate care v-ar recomanda pentru vreo demnitate sau funcție în stat.

Pandemia a fost o radiografie nemiloasă.

Guvernul s-a făcut că guvernează, Parlamentul s-a făcut că legiferează. Unde sunt măsurile economice menite să ne ajute să trecem criza? Dar banii pentru redresarea firmelor românești? Cum e posibil ca la cârma internelor să se afle un semidoct care nu știe să vorbească, iar la finanțe un cetățean care a fugit cu 10 minute înainte de învestirea ca premier? Dacă vă întrebați de ce toate Ordonanțele Militare (ce denumire pompoasă!) au fost proaste și au avut nevoie de reparații, răspunsul e legat de capacitatea intelectuală a celor care le-au făcut.

Nici cu „opoziția” nu ne e rușine.

Ceea ce nu a făcut guvernul trebuia să facă parlamentul. Dar nici parlamentarii nu au completat lipsurile guvernării. Au criticat nevoie-mare tot ce făcea cabinetul Orban, dar nici firmele, nici oamenii nu au primit mai mult ajutor în pandemie.

Fotografia care face valuri este fotografia României noastre feudale.

O știți. Fotografia cu Ludovic Orban și miniștrii lui de suflet într-un birou din Palatul Victoria la un „șpriț” de ziua premierului. Alcool, tutun, trabuc (boierul – boier!). O fotografie a dublei măsuri și a lipsei de valori. Trist este că oricine ar fi fost acolo, la guvernare, din orice partid, ar fi putut apărea într-o astfel de fotografie.

Fotografia e a unor oameni din „vârf”. Piramida puterii e puțin mai complexă însă decât „vârful” și plebea. În hora puterii joacă din plin „baronii”. Chiar și această denumire – baroni – spune cât de bine orientat este mentalul nostru colectiv. Chiar așa, știți vreun județ fără baroni?

Apropos de mentalul colectiv și definițiile noastre.

Mai este o expresie dragă celor care ne conduc, indiferent de partidul din care fac parte: „guvernul dă!” Toți cei aflați la guvernare au folosit expresia, de parcă ar fi dat de la ei de acasă. Miniștri ca Violeta Alexandru o spun cu sete. Investec pasiune atunci când spun că „guvernul dă!”. Sau „noi dăm!”… Banii pe care îi administrează guvernul nu sunt ai guvernului, ci ai țării. Adică, ai oamenilor. Dar România feudală e prezentă în tot și în toate, inclusiv în vocabularul obișnuit.

Feudali suntem și noi.

Votăm după ce vedem la televizor. Ignorăm faptele de corupție, și votăm oameni care au fost condamnați. Mai țineți minte alegerile locale din 2016? Primarul din Baia-Mare a fost ales chiar când era în arest. Nu le cerem, de fapt, nimic politicienilor. Cabinetele lor parlamentare, plătite din banii noștri, sunt mai mult goale. Programele de audiențe sunt niște glume proaste. Dăm like-uri pe Facebook sau îi înjurăm, dar în afară de protestele împotriva schimbărilor din justiție, nu putem nota vreun alt eveniment public de amploare în ultimii ani. Și purtăm mască fără crâcnire, deși „jupânii” nu o poartă (mă refer din nou la celebra fotografie).

Feudalitatea nu e completă fără închinare spre o Înaltă Poartă.

Suntem fără bani după pandemie, dar cu armamentul plătit la zi, chiar dacă încă nu a intrat în posesia noastră. Știți la ce mă refer. Aveam interdicții de zbor și aeroporturile închise, dar „operațiunea sparanghelul” a mers șnur. Și despre asta știți bine ce înseamnă. Închinarea e o stare de fapt despre care nici nu ne gândim că am putea să o schimbăm. Dacă au zis SUA, NATO, UE, Merkel sau Macron ceva – nu comentăm, executăm! „Jupânii” noștri sunt jupâni acasă. Acolo sunt niște mielușei care se legitimează stând în genunchi mai ceva ca habotnicii într-o biserică.

România noastră e tot mai feudală!

Încet-încet, devenim o colonie a unor jupâni închinați altor interese decât cele naționale. Plecăm, pentru că nu mai avem ce face în această tot mai bine conturată colonie. Suntem izvor de forță de muncă și cam atât!

Da, suntem tot mai feudali, chiar dacă omenirea progresează tehnologic, iar ideile democratice sunt extrem de ușor accesibile! Nu avem cultura cuvântului „nu”. Și nici pe cea a demisiei sau a scuzelor publice. Tupeu, dispreț și caterincă, asta ni se servește de mult… Și asta consumăm cu prea multă lejeritate.

Ultimele stiri

Sabrina Voinea, răvășitoare în rochie de seară la „Gala Femei de Succes”!

Cea mai bună gimnastă din România a fost premiată pentru readucerea gimnasticii românești pe podiumurile internaționale! Pe scena pe...

Mai multe articole din aceeasi categorie