Autor: Tudor ARTENIE
Câteva știri definesc tabloul general al patriei noastre, România. Ele s-au înșurubat bine în mințile oamenilor.
România, întâmplarea nr. 1
Un puști amețit de droguri a intrat cu bolidul într-un grup de tineri și i-a ucis pe doi dintre aceștia. Șoferul mai fusese oprit de poliție de două ori înainte de accident. Polițiștii au găsit și droguri în mașină. Dar l-au lăsat să plece, nu aveau un tester să vadă dacă era drogat sau nu. L-au lăsat să plece chiar dacă nu avea RCA valabil…
Poliția din România are BMW-uri luate dintr-un program prin care ar fi trebuit cumpărate alte echipamente, nu autoturisme. Celebrul ministru Bode a mutat banii și a cumpărat mașini de la prietenul șefului său. Șeful său se numește Klaus.
Noul ministru al internelor este fostul ministru al justiției. Cerc mic, oameni puțini!… Rotația cadrelor e mai ușoară atunci când ai oameni puțini…
România, întâmplarea nr. 2
O mamă și-a aruncat cei doi copii, de 2 și 3 ani, de la etajul întâi al unui hotel din Botoșani. A sărit și ea cu ei. Copii dormeau. I-a luat în brațe și a sărit. Ea s-a oprit pe o copertină, copiii au căzut pe beton. Cel mai mic a murit. Celălalt e în stare gravă la spital.
A vrut să se sinucidă pentru că nu-i mai ajungeau banii. I-a scris un mesaj de adio soțului plecat la București și a sărit…
România, întâmplarea nr. 3
Boierul-academician Constantin Bălăceanu-Stolnici a murit la venerabila vârstă de 100 de ani. Se pregătesc funeralii cu onoruri militare.
Recrutat de Securitate în 1965, boierul-academician a fost un informator de seamă al securității. Semna cu numele de cod „Laurențiu”. A fost promovat, plătit și trimis frecvent în străinătate. A furnizat o schiță a apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, directorul postului de radio Europa Liberă, pe care l-a vizitat acasă. Vlad Georgescu a murit în urma unui cancer galopant. Se bănuiește că ar fi fost iradiat de securitate.
Tânărul-drogat, mama-asasină și boierul-academician sunt personajele principale ale României de azi. Cred că dacă mai răsfoim presa, mai găsim câteva. Toate, în același registru tragic. Toate, trăitoare (sau muritoare!) în același mediu ce pare din ce în ce mai toxic. Foarte rar, mai apare câte un jandarm trecut prin Legiunea Străină a Franței care știe ce are de făcut. Prea rar!
Aș vrea să nu fiu pesimist…
Dar când în fruntea unei societăți ajung impostori, acea societate e condamnată la nefericire. Atunci când economiei îi lipsește predictibilitatea, vina e a guvernului. Dar nu mai e vina niciunui ministru atunci când suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de pastă de dinți și săpun.
În lipsa educației, cercul democrației se dovedește vicios. Bombardierul fără carte devine model, Gheboasă – un star al muzicii, iar facultatea – o glumă proastă. Traian Băsescu insista, când era președinte, pe încrederea în instituțiile statului. Vorbea bine. Faptele l-au contrazis, dar încrederea în instituții era pe agenda publică. Acum, pe agenda aceasta nu mai e nimic.
Aș vrea să nu fiu pesimist. Să cred că educația și munca sunt valori prețuite. Dar mi-amintesc de tânărul acela distrus, de mama aceea disperată și de boierul-academician-turnător care triumfă și după moarte… Și cred că lumea noastră e luminată doar de fulgere.