Sa nu-l uitam pe Ioan Chirila!

Catalin Tolontan ne readuce in atentie un mare roman.

Fotografiile zîmbesc împreună cu epocile care se succed. Chirilă în anii 70, împreună cu generația mexicană. Chirilă împreună cu Enzo Bearzot, antrenorul Italiei, campioana mondială din 1982. Chirilă prin pădurea de lângă Rășinari, umăr la umăr cu Mircea Lucescu.

Era vremea când antrenorul naționalei își ducea jucătorii la muzee, de la muzeul etnografic din inima Ardealului și până la cele din Veneția.

Secvență după secvență, Ioan Chirilă este învelit în mătasea și mărăcinii profesiei și vieții sale.

O fotografie îl arată alături de băiatul său Tudor, mai tânăr cu 30 de ani și, practic, neschimbat. O altă imagine e realizată pe terasa clădirii din strada Vasile Conta, sediul istoric al Gazetei Sporturilor. În fotografie apar regretații Radu Urziceanu, Eftimie Ionescu și alte mari semnături cu care noi, generația ”decrețeilor” îndrăgostiți de sport, am crescut, așa cum am crescut cu vocile lui Țopescu, Domozină sau Secoșan.

Enzo Bearzot și Ioan Chirilă

CUM ERA NEA VANEA?

Ioan Chirilă a fost prea mare încât să aibă nevoie de romanțări.

Am lucrat cu el în două perioade. Întâi la Gazetă, aproape imediat după 1990, și apoi la ProSport, din 1997 și până la dispariția sa. Aprecia talentul, îl lăsau rece știrile și nu înțelegea rostul investigațiilor. ”Ai condei Toloooo, scrie cărți”.

Sunt 26 de ani de când ne-am despărțit prima oară.

A fost o zi rece de iarnă când am părăsit sediul Gazetei la începutul anului 1994. Am demisionat împreună cu colega mea Luminița Paul, pentru că o investigație a noastră despre dopajul de partid și de stat fusese tăiată cu creionul, la propriu, chiar de către unul dintre demnitarii care apărea în ea. Cenzura era de neacceptat.

O DEMISIE DE ALTĂDATĂ

Aveam 25 de ani și plecam în lacrimi de la cel mai tare ziar de sport al vremii, unde toți puștii ca noi visau să ajungă și unde trudeam ca nebunii, și eu și Luminița, printre atâtea nume mari, de oameni cu decenii de experiență, pe care-i citeam de mici și, pe mulți dintre ei, îi admiram.

”Nu veți mai găsi de lucru în presa sportivă” ne avertizase unul din șefii redacției, nervos pe încăpățânarea noastră. ”Investigația intră integral sau nu intră deloc”, i-am răspuns noi. Cenzura era de neacceptat.

Într-adevăr erau mari șanse să nu mai facem jurnalism sportiv, pentru că, în afară de Gazetă, nu mai exista decât Sportul românesc al lui Ioanițoaia, dar și acolo era dificil de ajuns.

Ne-am dat demisia, nu știam ce vom face, urma să ne gîndim la asta odată ajunși în forfota orașului, auzisem că se deschide un ziar nou, modern, generalist, ”cu calculatoare”, undeva pe lângă restaurantul ”Budapesta”.

NOI COBORAM, EL URCA

Cum coboram scările Gazetei, ne-am intersectat cu Ioan Chirilă. Fusese unul dintre susținătorii rubricii mele din ziar, un adevărat privilegiu pentru un jurnalist cu muci la gură din acele vremuri. Și pe Luminița o prețuia mult nea Vanea, pentru stilul elegant, cald și rafinat al articolelor ei.

Ne-a întrebat ce facem și discuția a durat câteva minute, abia am încetinit, el, urcarea, noi, coborârea.

Ne-a zis să nu facem asta, ”Lăsați prostiile, scrieți cărți!”, și maestrul și-a urmat drumul netulburat către ușa care dădea în holul mare al ziarului.

Noi am continuat să coborâm, sedați de regret și ținuți bățoși de o convingere care habar n-aveam de unde venea, că asta e meseria noastră.

Am ajuns în stradă, am luat metroul o stație până la Unirii și am stat doar cîteva zile la ”Ultimul cuvânt”, ziarul pe care Cristi Burci abia îl deschisese.

Până la urmă am încercat la ”Sportul românesc”, într-o după amiază târzie din Palatul Universul, cînd ziarul plecase la tipar, iar Mișu Ciucă, Geo Raețchi, Bartales, Codorean și ceilalți de la ”internațional” combăteau pe marginea campionatului brazilian. Ciucă și Raețchi erau doi dintre adjuncții lui Ioanițoaia, plecat cu o echipă în străinătate.

”Avem investigația cu dopajul de partid și de stat, dar o publicăm doar integral” le-am zis noi, țâfnoși și tremurând de încăpățânare. Ciucă ne-a zis să stăm Dumnezeului jos și să bem un brifcor care avea un misterios gust de votcă.

Peste câteva zile, Ioanițoaia s-a întors, a primit investigația, făcea pe prețiosul, dar îi convenea să ne ia că amândoi îi ”bătuserăm” de câteva ori oamenii la subiecte comparabile. A citit atent, a scos vreo cîteva virgule și a pus puncte în loc, îl irita că lungeam frazele. S-a dus la Dumitru Dragomir în birou și probabil că s-au amuzat amîndoi ce lovitură au dat. Așa a început o viață care durează de 25 de ani.

Ovidiu Ioanițoaia și Ioan Chirilă

PLIMBÂNDU-SE MÂNDRU

În primăvara lui 1997, după ce am devenit redactor-șef la ProSport, am făcut o ședință internă și am propus: ”Hai să-l luăm pe Nea Vanea!”. Nici nu mai știu cine a rostit numele, era în același timp din toate piepturile… Geambașu, Vochin, Stamatoiu, Buzărin, Cartianu, Nanu, Cărpinișan, Mitran, pentru noi toți Nea Vanea era un idol. Ioanițoaia ne-a privit și a zis da.

Chirilă a stat cu noi până la sfîrșit, plimbându-se mândru, așa cum văzusem că se leagănă editorialiștii în redacțiile din Milano, Istanbul sau Paris. Sincer, așa credeam că vom face și noi, cândva, destin de boieri.

Dar timpul n-a mai fost la fel de generos cu noi, așa cum a fost cu Nea Vanea.

De atunci, el continuă să urce și presa să coboare. Nu regret că fiecare a mers pe drumul lui, îmi este însă dor.

Mircea Lucescu, Rică Răducanu, Ioan Chirilă, Dudu Georgescu, Liță Dumitru

Alături de Costică Ștefănescu, căpitanul Craiovei Maxima

În vagonul-restaurant al unui tren către Craiova, alături de marele rapidist Colea Răutu

În tribunele fostului „23 August” cu Florea Dumitrache și Nicolae Dobrin

Încadrat la un șpriț de regretații Nicolae Rainea, Nicolae Dobrin și Angelo Niculescu

Cu dublul câștigător al Cupei Campionilor, Ștefan Covaci

Recital alături de colegi de la „Sportul”

Adrian Vasilescu dă o dedicație în timpul unui live la clape 

Radu Urziceanu, Constantin Alexe, Ioan Chirilă, Gheorghe Nertea, Mircea Lucescu, Ioan Chilom, Eftimie Ionescu, Constantin Firănescu, Laurențiu Dumitrescu, Cristian Costache, Dan Cărpinișan, Gabriel Crețu și Stelian Trandafirescu (jos)

Sursa:Tolo.ro

Articole asemanatoare

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of