Sunt doar 32 de ani de când fața Europei s-a schimbat: pe 9 noiembrie 1989, zidul care despărțea Germania și Europa în două, a căzut. Cele şase puncte de frontieră din oraş au fost desfiinţate, iar berlinezii au putut trece liber dintr-o parte în alta a oraşului. La fel s-a întâmplat şi la punctele de frontieră dintre Germania de Est şi Germania Federală.
După ce timp de aproape trei decenii a despărțit Germania de Vest de cea de Est, Zidul Berlinului a fost spart în bucăți, fapt ce a dus la prăbușirea blocului comunist european, precum și la unificarea Germaniei, un an mai târziu. Numeroși est-germani ajunseseră deja în Vest trecând prin Ungaria.
Liderul Partidului Comunist din RDG, Gunter Schabowski, a anunțat în dimineata zilei de 9 noiembrie 1989 că accesul prin granița dintre cele două Germanii va fi permis în cazul „călătoriilor particulare”. La puțin timp după transmiterea mesajului, a început un adevărat pelerinaj al nemților spre Zidul Berlinului, oamenii începând să sfarme granița din beton care mai bine de 25 de ani a împărțit orașul și țara în două. Spre orele serii, când în zid apăruseră deja breșe enorme, lumea s-a adunat să sărbătorească evenimentul la Poarta Brandenburg.
A doua zi dupa importantul eveniment, muncitorii s-au apucat de demolarea totală a zidului ridicat, in 1961, din ordinul liderului est-german Erich Honecker pentru a împiedica populația să fugă în Apus, peste 100 de oameni fiind uciși în timp ce încercau să îl escaladeze cu gândul de a scăpa din blocul comunist. Zidul Berlinului a fost dărâmat cu buldozerele aproape total în săptămânile care au urmat. În urmă au rămas, în picioare, doar câteva rămăşiţe ale vechiului zid şi o cantitate enormă de mici fragmente care se vând acum turiştilor ca souvenir.
A rămas şi Checkpoint Charlie (Punctul de control C), scena multor filme sau cărţi cu spioni care descriu epoca Războiului Rece şi punct de atracţie pentru turiştii de acum.
Zidul Berlinului a separat un oraş, familii şi prieteni din cele două state germane şi a fost graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism timp de 28 de ani.
Daune pe zeci de ani
Ridicarea Zidului Berlinului a însemnat o povară psihică uriaşă pentru oamenii care au rămas în partea estică. În afara barierei fizice, construcţia a produs daune ce aveau să dureze zeci de ani. A separat oameni şi a distrus în egală măsură destine şi mentalităţi. I-a făcut pe est-germani să se considere cetăţeni de mâna a doua în comparaţie cu fraţii lor din Vest.
„Li se inoculase celor din Est ideea că sunt proşti, leneşi, că nu sunt buni de nimic. Dar cu timpul şi-au deschis ochii şi şi-au dat seama că sunt oameni ca toţi ceilalţi”, povestește un bărbat.
„Mi-a luat mult, mult timp să mă integrez în noul Berlin. Desigur, ştiam cu toţii că Berlinul de Est făcea parte din oraş, că era la fel ca Berlinul de Vest, dar sentimentul era că e o lume cu totul diferită. Mi-a luat cam 10 ani să-mi şterg graniţa asta din minte”, mărturisește Sascha Moellering, martoră a căderii Zidului.
Est-germanii nu se gândeau la astfel de lucruri în acea zi de 9 noiembrie 1989, când Zidul a căzut. A fost o zi euforică, în care mii de oameni au sărbătorit în stradă faptul că pot călători liberi în Vest. De fapt, anunţul a fost o greşeală a unui oficial comunist, care anunţase deschiderea graniţelor. Era, însă, prea târziu.
„La un moment dat, mama m-a privit şi mi-a spus: Ce mai cauţi aici? Du-te! Se scrie istorie, trebuie să te duci!”, povestește un bărbat.
Cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al Războiului Rece, Zidul Berlinului a produs nenumărate drame ale separării, rememorate şi povestite acum pretutindeni. Şi reprezintă, în egală măsură, şi un avertisment pentru generaţiile viitoare.
„Dacă îţi pierzi libertatea, îţi dai seama de asta. Dacă beneficiezi de libertate, te obişnuieşti rapid cu ea. Asta am învăţat şi mă întreb întotdeauna: Cum m-aş simţi dacă ar trebui să trăiesc din nou fără libertate?” spune Thomas Drescher, fost deținut politic.
Sursa: unitischimbam.ro, digi24.ro