Raportul din 2020 al Comisiei Europene privind statul de drept are un capitol distinct consacrat situației statului de drept în România.
De la aderarea țării la UE în 2007, Comisia a monitorizat reformele realizate de România în domeniul justiției și al luptei anticorupție prin intermediul mecanismului de cooperare și de verificare (MCV), un cadru important de urmărire a progreselor realizate în vederea îndeplinirii obiectivelor de referință stabilite. În 2020, guvernul și-a reafirmat angajamentul de a relua reformele în domeniul justiției după regresele înregistrate în perioada 2017-2019.
Acest lucru a contribuit semnificativ la detensionarea relației cu magistrații. Numirile la conducerea principalelor servicii de urmărire penală care au avut loc recent ar putea crea premisele pentru continuarea pe baze mai eficiente a activității de urmărire penală.
Măsuri controversate în domeniul justiției
Cu toate acestea, eforturile în vederea modificăriilegislației relevante au fost „înghețate”, pe fondul pandemiei de COVID-19 și al apropierii alegerilor naționale. Continuă să fie luate măsuri controversate, care au un impact negativ asupra independenței sistemului judiciar, cum ar fi înființarea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție, însărcinată exclusiv cu urmărirea penală a infracțiunilor comise de judecători și procurori.
Faptul că aceste măsuri sunt în continuare aplicate sporește nesiguranța cu privire la funcționarea sistemului de justiție, mai ales din perspectiva efectului lor cumulat. În plus, unele dintre aceste măsuri pot, de asemenea, să se reverbereze negativ asupra personalului care lucrează în domeniul justiției, cu consecințe asupra eficienței acestuia.
Lupta anticorupție, sub semnul întrebării
România dispune de un cadru strategic național cuprinzător în domeniul luptei anticorupție, bazat pe participarea largă a actorilor instituționali de la nivel național și local. În ciuda progreselor realizate de România în ultimul deceniu în domeniul luptei anticorupție, provocările cu care s-a confruntat sistemul judiciar în perioada 2017-2019 au pus sub semnul întrebării durabilitatea reformelor anticorupție.
Chiar dacă în prezent pe scena politică situația este mai puțin tensionată, instituțiile-cheie funcționează în condiții dificile, cu consecințe negative asupra punerii în aplicare a cadrului legislativ și asupra capacității instituționale.
Principalele instituții din domeniu și-au continuat activitatea, însă, din considerentele menționate anterior, a fost dificil pentru acestea să își mențină rezultatele solide/ratele de reușită de până acum, respectiv un număr ridicat de cazuri aduse în fața justiției și de hotărâri judecătorești de condamnare în cazurile de corupție la nivel înalt.
Modificările propuse a fi aduse Codului penal și Codului de procedură penală creează insecuritate cu privire la eficacitatea cadrului juridic în materie de luptă anticorupție, motiv pentru care este important să se identifice soluții juridice și la nivelul politicilor prin care să se dea curs deciziilor-cheie ale Curții Constituționale în acest domeniu.
Mass-media, sub presiune politică
Guvernul actual și-a reafirmat angajamentul de a realiza progrese în ceea ce privește componenta preventivă prin intermediul unei Strategii naționale anticorupție cuprinzătoare. Au fost instituite garanțiile legale relevante cu privire la libertatea și pluralismul mass-media, însă există probleme la nivelul punerii în aplicare și al asigurării respectării cadrului legislativ existent.
Nu pare să existe o transparență deplină cu privire la identitatea proprietarilor de mijloace de informare în masă, iar autoritatea de reglementare în domeniul audiovizual, Consiliul Național al Audiovizualului, nu dispune de resursele necesare pentru a-și îndeplini în totalitate atribuțiile.
Mass-media este susceptibilă să fie supusă presiunilor politice, dat fiind că, în general, nu există prevederi legale specifice care să garanteze independența editorială, în afară de unele măsuri de autoreglementare la nivel de redacție de ziar sau de editor.
Prea multe ordonanțe de urgență
Procesul obișnuit de elaborare și promulgare a legilor este bine reglementat, existând inclusivo structură instituțională extinsă care garantează existența unui sistem de control și echilibru, dar aceasta nu este întotdeauna eficace.
Se recurge în continuare frecvent la ordonanțe deurgență ale guvernului, iar faptul că legislația este supusă unor modificări succesive necoordonate are, la rândul său, un impact asupra calității legislației și a securității juridice,inclusiv asupra mediului de afaceri.
Pe de altă parte, Comisia Europeană a constatat că există un cadru legislativ favorabil pentru societatea civilă, care este un actor activ și a fost în măsură să ia poziție împotriva tentativelor delimitare a activităților sale. Potrivit UE, societatea civilă a avut un rol important în apărarea statului dedrept în România.