Autor: Tudor Artenie
Viktor Orbán a venit din nou la Băile Tușnad, la Universitatea de Vară „Tusványos”. Un forum intelectual creat în 1990 la Bálványos, mutat în 1997 la Tușnad. De aici, numele evenimentului.
Forumul urmărea promovarea dialogului dintre români și maghiari. De prin 2010, a devenit o platformă de promovare a ideilor partidului Fidesz condus de Viktor Orbán. Un fenomen altminteri lesne de înțeles – Fidesz și Orbán conduc Ungaria, țară ce permite dubla cetățenie, astfel că maghiarii din România pot vota la alegerile din Ungaria. Și noi permitem dubla cetățenie, așa că nu este nicio problemă cu acest sistem de vot. Este legal și nu e contestat în Uniunea Europeană de nimeni.
La primele dezbateri publice din cadrul acestei universități au participat și lideri români. Printre aceștia, Emil Constantinescu și, mai târziu, Traian Băsescu. În timp, participarea română s-a rarefiat, politicienii români preferând să evite dezbaterea de idei. Poate o măsură înțeleaptă sau, poate, o sărăcie acută de idei și minți luminate la nivelul aleșilor noștri. Alegeți dumneavoastră varianta pe care o credeți potrivită. Concluzia mea este că dacă nu participi la dezbatere, singurul drept pe care îl ai e să taci!
Pe cine deranjează Viktor Orbán?
Mai nou, pe toată lumea! Premierul maghiar vorbește lejer despre Europa viitorului, despre rase, război, energie, imigrație, progresism, LGBT etc. Are un discurs conservator dur („iliberal”, spun europenii în costume). E contestat de o grămadă de lume. Ungaria e pedepsită constant de UE, i se taie fonduri și pentru că e împotriva acceptării aproape necondiționate de emigranți, și pentru că vede războiul din Ucraina în altă cheie decât cea promovată și încurajată de UE și SUA.
Cine nu e deranjat de premierul maghiar? Propriul popor. L-a votat de nenumărate ori, iar Orbán a câștigat fără drept de apel ultimele rânduri de alegeri. A câștigat cu acest tip de discurs.
Mai trebuie să spun că premierul maghiar e un politican vizibil de la mare distanță. O chestie neobișnuită la noi. Spune lucruri tari, se așază de-a curmezișul UE, are curaj și are cuvintele la el. Și le folosește.
Nu are nicio problemă să vină în fața mulțimii și să spună oamenilor ce face și ce are de gând să facă. Atacă teme care îi fac pe gânditorii pudici să spună că și ei gândesc la fel, dar nu vor spune niciodată chestii din astea în public. Rasa, imigranții, energia, Donald Trump – Orbán se mișcă între subiecte ca peștele în apă. Confiscă idei de stânga, le mută la dreapta, apoi, invers. Și o face cu o extraordinară lejeritate.
De ce nu există o Universitate de vară a românilor de la Cernăuți?
Premierul maghiar putea fi contrazis sau completat la fiecare discurs al său. La noi se pare că nu are cine. Iar articolele scrise după… sunt, popular vorbind, frecții la un picior de lemn.
Pe de altă parte, ceea ce face guvernul maghiar pentru comunitățile maghiare de peste granițele sale, e firesc. Statele, oricare ar fi ele, au o datorie faţă de comunităţile etnice care le compun, dar şi faţă de comunităţile proprii care vieţuiesc dincolo de graniţele acestora.
Aşa cum României îi pasă (sau, ar trebui să îi pese!) de românii din nordul Bucovinei, din Valea Timocului sau din Ungaria (de Basarabia nu mai vorbesc), şi Ungariei îi pasă de maghiarii din Serbia, Ucraina sau România. Faptul că diplomaţia maghiară e mai activă şi mai eficientă, iar politicienii maghiari se dovedesc mai dinamici decât ai noştri nu înseamnă deloc că trebuie puşi la zid. Nu ne împiedică nimeni sa fim la fel de eficienți! De exemplu, de ce nu există o Universitate de vară a românilor de la Cernăuți?
Manipulările sunt cu atât mai roditoare, cu cât climatul general e mai confuz şi mai nesigur.
Cuvintele „rele” sunt mai puternice decât cele „bune”. În opinia mea, întâlnirea dintre Marcel Ciolacu și Viktor Orbán și proiectul unui tren de mare viteză între București și Budapesta sunt mult mai importante decât discursul de la Băile Tușnad.
Iar celor care nu pot respira de indignare că trăiesc maghiari în România le propun, pentru limpezire, măcar o zi în Secuime. După un gulaş bun și o palincă adevărată, fără niciun translator, vă veți simți bine. Chiar foarte bine!